POSTĂRI ANTERIOARE? CITEȘTE-LE ⇒

În curs de afișare...

feijoa, guavasteen, acca, ananas guava [review]

Feijoa - Acca sellowiana, ruda guavei, deci și a mărului prin alianță {review}

Test realizat în: 27 decembrie 2015

Pe scurt:

Feijoa, cunoscută și sub numele de ananas Guava, Acca sau Guavasteen, este un arbust peren sau un arbore mic, de 1-7 metri înălțime. Planta provine din zonele înalte din sudul Braziliei, din părți ale Columbiei, din Uruguay, Paraguay și nordul Argentinei. Denumirea științifică este Acca sellowiana. Actualmente Se cultivă și în Azerbaijan, Georgia și Noua Zeelandă, dar și în România de către unele sere sau pasionați. Acesta a fost adus și crescut în Europa în secolul 19 și sa extins în locuri diverse, precum India, Caraibe, și Scoția. Culturile de feijoa sunt, de asemenea, cultivate în prezent în California. Noua Zeelandă, țara care a făcut o tradiție din cultivarea feijoa, exportă fructe în Statele Unite, Japonia, și în întreaga Europă de Vest.

Planta rezistă până la -10grade celsius, deci poate fi cultivată și în România, dar ținute seama de climatul specific dezvoltării și vieții lui, va trăi. Copacul creste cel mai bine în climate cu veri ușoare și necesită ierni reci, pentru a da roade. Ca și decorațiune, cred că oriunde în lume poate fi cultivat.

Recenzie guava → http://bit.ly/1oTtRb9 ← click aici

Fructele coapte cad uneori singure din arborele-tufă, iar cel mai bun e cel cu o culoare verde relativ închis și mai moale la palpare. Exact ca la guava albă. Ca și aspect, seamănă cu unii castraveți când e tăiat, dar și la exterior. Totodată, interiorul e aproape identic cu guava albă. Fructul se coace toamna, este verde și este de mărimea și forma unui ou. În Brazilia, apar pe piață de la sfârșitul lunii martie și sunt disponibile până în luna iulie. În Noua Zeelandă, sezonul lor dureaza în perioada martie-iunie. În hypermarketuri se găsește pentru niște perioade mai lungi din an. Are un gust dulce și aromat. Pulpa este suculentă. Fructul când este copt poate fi cules și din pom, dar înainte de a se învineți. Fructul feijoa are un miros distinctiv. Substanța chimică metilul benzoat miroase puternic a feijoa și aroma fructului este cauzată în mare parte de aceasta și de alte substanțe chimice înrudite.

Cum se consumă?

În Noua Zeelandă la tocană într-o oală cu zahăr și se servește cald cu înghețată de vanilie în timpul iernii. Din feijoa se poate stoarce și zeama și consuma ca atare. Cum seamănă cu guavele, cam aceleași lucruri se poate face ca și cu acelea. E un fruct popular mai ales în Noua Zeelandă, a început să se cultive intens în anumite grădini și chiar în Scoția unde-i destul de frig și planta dă roade, dar doar odată pe an deoarece la -11 grade mugurii se distrug. Fructul copt cel mai bine se distinge prin tăiere, atunci când miezul devine moale, gelatinos, suculent fără vreo tentă de cafeniu deoarece atunci e trecut și nu mai e bun de consum, poate chiar să creeze niște efecte nedorite sănătății. Se mănâncă doar partea aceea cu tot cu semințele mici, iar coaja se aruncă, spre deosebire de cea de la guava care-i comestibilă. Uneori se mai consumă și pielița (în special în Asia) care e amară, dar eu nu recomand asta!

Fructele Feijoa pot fi plasate în salate, deserturi și chutney-uri*, în budinci, prăjituri și plăcinte. Ele mai pot fi folosite în diverse rețete ca un substitut pentru mere. În Noua Zeelandă, fructele pot fi găsite ca aromatizante în iaurt, înghețată și băuturi răcoritoare, în timp ce brazilienii îl foloseasc în conserve. Feijoas este, de asemenea, folosit pentru a face vinuri în Asia sau sucuri și cidru în Noua Zeelanda. Petalele din feijoa au și ele o utilitate: salatele deoarece sunt dulci și așa crude pot fi folosite acolo.

*Chutney este un termen britanic, împrumutat din limba hindi (“chatni” înseamnă “a pisa”, sau “a zdrobi”), care denumeşte un preparat picant, folosit ca acompaniament al unui fel principal. Mai pe româneşte, este un fel de sos gros, sau pastă, folosit la asezonarea cărnii şi a legumelor, căci are un gust dulce-sărat-acrişor-picant, extrem de plăcut şi de interesant.
Cine poate consuma feijoa?
Consumului de fructe Feijoa nu are efecte adverse cunoscute asupra sănătății umane. Mamele gravide și copii pot mânca în condiții de siguranță acest fruct, spun medicii și cercetările făcute.

Cum crește?

Sursa: plantemania.ro (au și vânzare și EXTRA INFO)

Cum se păstrează?

Dacă fructele sunt luate coapte, în două zile la temperatura camerei se strică. Dacă nu sunt consumate în curând, fructele ar trebui să rămână în interiorul frigiderului pentru până la 1-2 zile. Totuși, în congelator ele pot păstra în siguranță pentru câteva luni.

Beneficii, valori nutriționale:

Deși Feijoa nu este deosebit de cunoscut pentru calitățile sale medicinale, fructele sunt uneori folosite ca un ajutor digestiv și ca exfoliant cosmetic, pielea având proprietăți antibacteriene. Se mai studiază și proprietățile lui antiinflamatorii, observându-se că are cele mai puternice efecte anti-inflamatorii alături de mure. De asemeni, feijoa este un bun antioxidant.

text tradus cu google translate

Caracteristici:

Miros: exteriorul o combinație între lămâie și cuișoare, asemănător cu medicamentul cremă vietnameză. Interiorul: tot a canfor

Gust: dulce amărui, un amărui cam ca de camfor. Mai amărui e miezul spre partea cojii

Culoare: alb interiorul, verde exteriorul

Aspect: interior e un fruct suculent, asemănătoare unele cu castravetele

Gramaj: nu pot estima cam câte grame are un fruct. Probabil vreo 50 grame, 100 grame

Consistență: fruct moale, spre pastă; e cremos

Poze :

Feijoa - Acca sellowiana, ruda guavei, deci și a mărului prin alianță {review}

fructul 2, nu-i bun, necopt!

Concluzie:

Așadar, un fruct bunicel, dar cred că tot guavele sunt mai bune (poate nici așa de coapte n-au fost astea). Nu e ceva fascinant precum a fost jackfruit sau salak, dar e un fruct bun, plăcut, dacă mijlocul e așa gelatinos (pentru mine, însă mama zice că-i aproape oribil deoarece persistă după masticație aproape instant o aromă de canfor, deci cum se zice că e răcoritor, aici nu se minte). Seamănă puțin cu guavele la consistență, în rest aroma e specifică. Poate o să mai cumpăr, dar nu mă dau în vânt după ele. Doar când voi vedea jackfruit sau salak mi se vor mări pupilele după ultimele teste făcute. Altceva, recomand să vă luați fructele cât mai voluminoase ca să aveți cât mai mult miez și de la origine pentru că la noi se pare că nu prea s-au adus fructele cele mai bune, mai coapte, mai mature.

Nota: 8

canfor-cremă vitenameză/chinezească

De unde cumpăr feijoa?

1. Carrefour hypermarket România - perioada 07-14 decembrie 2015

Preț: 5,99 lei inițial bucata, 2,49 lei în 13 decembrie 2015 la Brașov. Eu l-am luat la 2,49 lei bucata

Țara de origine; Necunoscută

Importator: Necunoscut

salak, fructul șarpelui, La Kham, șalak, aguaje [review]

Despre salak, fructul șarpelui [review]

Test realizat în: 27 decembrie 2015

Pe scurt:
Salak, fructul șarpelui, șalak, La Kham, aguaje așa cum mai este denumit, este nativ în Indonezia, Malaezia și Brunei. Salak este o specie de palmier, a căror fructe cresc în grupuri, la baza lui. Ele sunt cam de mărimea și forma unei smochine coapte, fiind acoperite cu o piele solzoasă, asemănătoare unui șarpe. Odată cojit, miezul are 3 lobi alb-gălbui (în funcție de soi, vechime) prinși unii de alții, cu un gust dulce și ușor acid și cu o textură similară unui măr, consistența lui. Coaja lor este ușor de îndepărtat și în interiorul ei sunt trei segmente albe dulci fiecare cu o sămânță necomestibilă. Aceste fructe au dimensiunea unei smochine, iar gustul specific este dat de aroma de măr, ananas și banană cuprinse într-un singur miez. Datorită beneficiilor sale asupra organismului uman a mai fost numit și „fructul memoriei”.

Cum se consumă?

Fructul șarpelui poate fi consumat ca atare, alături de pește, carne de pui sau de porc. Din acest fruct, se prepară ulei și vin. Foarte des se folosește ca materie primă și la prepararea cidrului. Fructul cel mai bun este cel mai mare, având ceva mai mult fruct. De asemeni, el trebuie să fie cât mai închis la culoare ca să aibă aroma cea mai plăcută. În casă nu știu dacă se mai coace, însă, după o vreme prinde puțin contur alb, ceea ce înseamnă iar că este bun și începe să-i cadă coaja (solzii) de la sine. Pentru o altă bună decojire, dacă fructul este ținut la rece înainte de a fi cojit, coaja acestuia se va rupe în bucățele mici asemeni cojii oului fiert. Legat de păstrare, nu știu cât poate sta în frig, la frigider de exemplu. Cel mai bine este totuși să-l consumați după ce l-ați achiziționat și să-l puneți într-un loc friguros doar atunci când vreți să se usuce tare coaja și să se desfacă precum un ou.

Cum crește?

Tot la capitolul, zone de creștere mai este de menționat faptul că acesta se dezvoltă în zone mai mlăștinoase și atinge până la 35 metri înălțime un palmier aguaje (salak), aguaje fiind denumirea cea mai des folosită în Peru. Informații legate de disponibilitatea fructului încă n-am (mă refer dacă e sezonier precum merele în România). Dacă voi știți, aștept să-mi spuneți în comentarii.

Beneficii, valori nutriționale:

Şalak este bogat în antioxidanți, vitaminele C și B6, tanini, proteine, fier, fosfor, calciu, betacaroten, carbohidrați, acid oleic (prezent și la măsline) și fibre, iar 100 grame de fruct conțin doar 82 kilocalorii. Acesta calmează durerile de stomac, tratează arsurile produse de soare (uleiul din acest fruct), opresc razele UV să pătrundă în piele (tot uleiul lui face asta), ajută la tratarea hemoroizilor, oferă surplus de energie, asigură elasticitatea și frumusețea pielii (chiar ajută la crearea formelor feminine; face ca femeile să aibă forme și sâni mai bine sculptați, de dimensiuni mai mari; se zice că datorită lor persoanele din zonele africane sunt așa de voluptoase și frumoase, iar totul se datorează și cantității mari de fitoestrogeni pe care-i are acest fruct), datorită cantității mari de vitamina C, precum și sănătatea ochilor, betacarotenul fiind recunoscut ca un antioxidant benefic vederii (are de 5 ori mai multă vitamina A decât o au morcovii). Fructul șarpelui conține cantități mai mari de betacaroten decât alte fructe precum guava, mango, pepene roșu, chiar mai mult și decât renumitul morcov. În combinație cu mierea, şalak tratează indigestia și constipația. La copii, este foarte bun pentru tratarea diareei și nu numai, calmează durerile de stomac și indigestia. De menționat mai este că, în poporul amazonian, se consumă foarte mult acest fruct, în cantități mai mari, de către femeile la menopauză pentru a putea controla bufeurile, iar de către bărbați pentru a restaura fertilitatea.

Îl pot da copilului?

În general, puține fructe exotice pot fi introduse în alimentație de la începutul diversificării, iar datorită acidității sale, fructul șarpelui nu se încadrează în categoria fructelor sigure pentru a fi administrate bebelușului foarte devreme. Este bine să oferim copiilor acest fruct după împlinirea vârstei de 1 an, pentru a reduce semnificativ orice pericol. Este indicat de asemenea, să cereți sfatul medicului pediatru și nu în ultimul rând, să respectați regula celor 4 zile.

Poze :

Caracteristici:

Miros: asemănător cu unele castane și uneori și a cafea, poate de la sâmbure

Gust: specific, parfumat, ușor spre miere (caramele), asemănător merelor bistrițene roșii și ușor spre cafea zona de lângă sâmbure, poate un soi de capuccino, un fruct deloc acid! E ușor schimbător gustul

Culoare: albă, duce soiul spre un salak nangka

Aspect: spatele pulpei are un imprimeu de solzi (care mai seamănă și cu penele unor păsări sau coaja de brad), iar pe acele despărțituri nu le-am descoperit. Sâmburi: primul fruct doar doi mari a avut care zici că-s și ei niște bomboane, dar nu-i mâncați, nu-i spargeți în dinți/gură!

Consistență: zici că-i caramea interiorul datorită aspectului, dar ca tărie, zici că-i măr care a prins un ușor aer. Zeamă văd că n-are, deci suc nu cred că s-ar putea face. Ca și consistență, cu jackfruit mai seamănă. Consistența, totuși, variază de la foarte uscat și sfărâmicios la umed și crocant în funcție de soi, de cum îl nimeriți. Pe al meu l-am nimerit sfărâmicios și crocant, aproape mai dulce ca mierea fără zahăr (în cea din comerț se pune și zahăr).

Gramaj: cele de jos (două), 100 grame ambele, cea din pungă: 106 grame una

Concluzie:

Un fruct care trebuie încercat. Mi-a lăsat o impresie bună, zici că-i desert, bomboană, caramea! E cam greu de descris ceea ce simți. Practic e un fel de bombă chimică din comerț, dar fără E-uri și care nu strică dinții precum o fac bomboanele. După jackfruit, acesta este al doilea fruct care mă uimește și care e un foarte bun înlocuitor al bomboanelor, iar jack - al gumei. Ce să mai?! Recomand și trebuie încercat acesta din soiul meu indiferent unde-l găsiți ca să vă puteți da seama de euforia simțită de mine. E un gust unic, poate nemaiîntâlnit! Poate doar dacă faci combinații în casă sau laborator să mai poți simți ceva asemănător, să obții o aromă identic naturală. Partea legată de căpșuni sau ananas nu intră în discuție; n-am simțit așa ceva. Doar poate la consistență. Am mai simțit o ușoară asemănare cu scorțișoara vanilată pusă în orez, undeva în timpul consumării lui. Poate e doar o impresie asta. Așadar, recomand!

Nota: 10+

De unde cumpăr salak - fructul șarpelui?

1. Mega Image Concept Store Barbu Văcărescu și Băneasa București - primii care l-au adus în toamna acestui an în România (a mai fost rarisim și-n trecut în alte magazine)

Preț: 79,90 lei kilogramul în octombrie-noiembrie 2015
Poză cu ele în magazin: facebook.com/MegaImageRomania <- CLICK AICI

2. Carrefour hypermarket Brașov, dar și-n altele din țară (din 07 decembrie 2015)

Preț: 69,99 lei kg

Eu am dat pe cele două fructe, fix 7 lei, iar pe cel mare din pungă: 7,42 lei
Costă ceva bani, iei mai multe mere, dar mie-mi place diversificarea și beneficiile nu-s aceleași, aporturile nutriționale
Țara de origine: Indonesia la cele din Carrefour
Importator: necunoscut momentat; în timp va fi și MicroFruits SRL Brănești cu vânzare și online

EXTRA INFO:
→ http://www.womenfitness.net/aguaje_miracleFruit.htm
→ http://blogs.worldwatch.org/nourishingtheplanet/aguaje-the-amazons-new-superfruit-secret-is-out/

Curuba - banana passionfruit [review]

Curuba - fructul denumit și: banana pasionfruit, banana poka, curuba de Castilla, curuba sabanera blanca, taxo, parcha, tumbo, tumbo del norte, trompos sau tintin

Test realizat în: 23 decembrie 2015

Pe scurt:

După cum v-am zis și-n titlu, fructul se numește precum acolo, în funcție de regiuni și e un fruct înrudit cu fructul pasiunii ori cu maracuja (mai repede cu fructul pasiunii, deoarece trebuie să fie dulce). O să reiau titlu ca să vă explic și unde. Numele lui sunt în următoarele zone: banana passionfruit în Noua Zealandă; banana poka în Hawaii; apoi curuba, curuba de Castilla, sau curuba sabanera blanca în Colombia; taxo în Ecuador; parcha în Venezuela; tumbo sau curuba în Bolivia și tumbo, tumbo del norte, trompos, sau tintin în Peru. Fructul acesta este oarecum sălbatic, crescând în zone reci la peste 2000 metri altitudine, iar mai jos o să vă las o fotografie care arată modul lui de creștere, în ce crește. Eu l-am găsit datorită târgului de fructe exotice, în Carrefour, târg care a fost între 07 și 14 decembrie 2015 în toată România. Dacă pe 07 decembrie a avut un preț nejustificativ de mare (6,99 lei), până pe 14 decembrie a ajuns să scadă până la 0,99 lei/bucată, ceea ce m-a făcut să aleg două fructe, acestea luându-le pe 12 decembrie din Carrefour Orhideea București.
Curuba este un fruct nativ din regiunea andină a Bolivia, Peru, Columbia și Venezuela. Cultivarea acest fruct a devenit populară în ultimele două secole. Acum este destul de frecvent cultivat în gospodării, precum și pe o scară comercială în America de Sud în special Columbia. De asemeni, se vinde cu regularitate pe piețele locale. Curuba poate crește oriunde, se descurcă foarte bine în sălbăticie, rezistând minim 2 ani acolo. În jurul ei nu pot crește alte plante parazite, face multă umbră ca într-o pădure extinzându-se precum vița de vie sau hălăciuga și de aceea este utilizată pentru forțarea cultivării fructului pasiunii violet în unele zone, acela fiind mult mai pretențios zonei cu climat mai rece și cu aceasta se poate altoi.

Mai multe despre acest fruct...
Ce se consumă și cum? Doar miezul cu sâmburii; coaja se aruncă. Se taie exact cum vedeți în imaginile de mai jos, pe lung. Un fruct se poate folosi pentru a face gemuri, jeleuri, creme înghețată, deserturi și băuturi cocktail, gelatine. În Columbia se mai face și o băutură delicioasă, un suc denumit: „sorbete de curuba”. Chiar și un vin se face în unele locuri. Este o plată puțin pretențioasă; rezistă și la -5°C, deci s-ar putea cultiva și-n România, dar înflorirea ei se pare că apare doar la tropice - nu știu de ce. Curuba propagă prin semințe și butași

Valori nutriționale (pentru 100 grame „pulpă”): lichid 92.0 g, proteine: 600 mg, carbohidrați 6,3 g, minerale 700 mg, calciu 4 mg, fosfor 20 mg, fier 0,4 mg, riboflavină 0,03 mg și niacină 2.5. Este o foarte bună sursă de vitamina C, 70 mg în 100 g de pastă. Curuba este o sursă bogată de fibre alimentare, vitamine: C, A și B3 și minerale: cum ar fi fosfor, calciu și fier.
Beneficii: Curuba stimulează apetitul, facilitează digestia, îmbunătățește sănătatea pielii și activitatea sistemului nervos central. De asemenea, ajută la sinteza hemoglobinei și reglează afectarea coagulării sângelui. Curuba este un fruct diuretic, antiseptic, reduce presiunea arterială și este un fruct recomandat mai ales celor cu probleme stomacale și intestinale. Reduce și problemele hepatice și de rinită.

Disponibilitate: depinde de climat, ea produce fructe tot anul sau sezonier (pe înaltele culmi, la mama natură, la origini). O plantă începe să fac fructe după doi ani de la cultivare, media fiind între 2 și 6 ani., iar minimul de fructe este de 50 per an per plantă.

Poze:

Caracterisitici:
Miros: înspre castraveți și poate ceva între lămâie și portocală
Gust: dulce-acrișor, mai mult dulce dacă nu spargi sâmburii și ușor asemănător cu granadilla; totodată, seamănă cu rujincănele dacă spargi sâmburii care-s foarte acrii. De asemeni, aroma e una specifică și poate ușor asemănătoare cu fructul pasiunii care e și el acrișor, dar mult mai aromat, mai spre dulce în comparație cu curuba.
Culoare: portocalie spre maro, exteriorul e moale, deși ar fi trebuit să fie mai galben, atunci fiind clar copt
Aspect: ca de bărcuță, când e secționat. Cu o banană nu mi se pare să semene la ceva; poate doar la partea aceea de făină, dând și acesta o astfel de senzație. Doar cu baby banana seamănă.
Consistență: poate puțin mai zemoase față de passion fruit mov și cu ceva mai mult miez care se desprinde mai greu de pe „degete”
*Fructul pasiunii l-am primit de la MicroFruits SRL Brănești; de asta tot apare în ultimele recenzii și când fac recenzii la fructe asemănătoare (maracuja, curuba), iar cum am mai multe, am putut să tot tai să vă arăt diferențele.

PRODUSE ASEMĂNĂTOARE:

fructul pasiunii → http://bit.ly/1pZVSNh
granadilla → http://bit.ly/1v1e3pX
maracujá → http://bit.ly/Maracujá-recenzie-galben-review

Concluzie:
Un fruct bun, dar cel mai bun fruct dintre rudele lui rămâne tot passion fruit mov și poate și mai bun e granadilla. Făcând așa o scară de clasament de la dulce la acru, ea ar fi următoarea: granadilla, fructul pasiunii violet, curuba, maracuja. Totuși, mie-mi place și acesta și vi-l recomand și vouă mai ales atunci când e complet galben (dacă mai e și de la 2000m altitudine) și când poate e un mai mare deliciu. Dacă nu spargeți sâmburii la masticație, vă veți bucura de un fruct bun. Așadar, place, recomand!
Nota: 10

De unde cumpăr curuba - banana passionfruit?
1. Carrefour hipermarket Brașov, București (Orhideea, Băneasa)
Preț: 0,99 lei bucata la Orhideea în 12 decembrie 2015 - 6,99 lei pe 07 decembrie 2015 la Brașov, bucata; indisponibil momentan
Importator: MicroFruits SRL
Țara de origine: Necunoscută

Extra info:
→ https://www.pinterest.com/pin/438749188668707231/
→ http://www.softschools.com/facts/plants/curuba_facts/1836/
→ http://www.fruitipedia.com/curuba_Passiflora_mollissima.htm
→ https://klausen1976.wordpress.com/2010/04/14/curuba-test/

Maracuja - yellow passion fruit [review]

Maracuja - fructul pasiunii de culoare galbenă (yellow passion fruit) [review]

Test realizat în: 21 august 2015

Pe scurt:

Un fruct despre care prea multe nu știu și nici nu găsesc deoarece exact acest nume e folosit și pentru fructul pasiunii, care nu e același lucru. În România cred că prima dată la târgul de fructe de la carrefour din 7 decembrie s-a adus. Eu am ambele fructe în casă și o să-i fac o comparație, dacă au ceva asemănător la gust. Acesta seamănă foarte mult și cu granadilla, diferențele fiind la coajă. Se mai știe că e otrăvitor, defapt asta presupun unii brazilieni care îl consumă cu mare moderație din această cauză.
Și... până la urmă am găsit ceva pe scurt: „Maracuja este o altă rudă a fructului pasiunii. Planta creștea în sălbăticie în Brazilia. Acesta este în prezent găsit în Republica Dominicana, Brazilia, Columbia, Peru, Hawaii și Australia. Maracuja are oarecum un gust mai dulce decât fructul pasiunii violet. Coaja galben-verde de la Maracujá trebuie să fie fermă și nu prea încrețită. Spre deosebire de fructul pasiunii, o piele încrețită înseamnă că fructele s-au copt. Disponibilitatea lui este legată de două sezoane: puțin iarna se găsește și mai mult vara. Se mai știe că e mai acru față de varianta violetă (are mai mult acid citric) și că are mai puțin acid ascorbic. Din ea se pot face diverse lucruri ca și din varianta violet... în special ulei se poate face.

Totodată, trebuie ținută seama de scepticismul pe care brazilienii îl au cu privire la acest fruct.

Cum crește:

Poze* :

Caracteristici:
Miros: dulceag, mult mai dulce și mai plăcut față de fructul pasiunii
Gust: acru ca la lămâie, deși fructul e copt, dă semne că se strică, se stafidește. Nu seamănă deloc la gust cu varianta violetă
Culoare: Exterior galben față de un violet; interior portocaliu față de gălbui la varianta violet. Semințele au aceeași culoare
Consistență: mai multă pulpă la varianta galbenă, semințe cam de aceeași dimensiune. Cea galbenă are și mult mai mult suc, e mult mai zemoasă
Aspect: asemănător cu granadilla, dar coaja nu e de plastic și e mai groasă, iar codița nu există. Foarte bine seamănă și cu un pepino și chiar îl poți confunda cu unul când este așezat între aceste fructe

PRODUSE ASEMĂNĂTOARE:

fructul pasiunii → http://bit.ly/1pZVSNh
granadilla → http://bit.ly/1v1e3pX
curuba → http://bit.ly/curuba-banana-passionfruit-review

Concluzie:

Un fruct bun, dar acru. E mai acru față de fructul pasiunii mov, are ceva din aroma celui mov, dar mai apropiat de lămâie este. Așadar, experiență bună, nu chiar plăcută, l-am consumat destul de ușor reușind să suport acreala, o acreală pe care la o lămâie n-o poți agrea, însă, aici da! Dacă vreți diversificare, recomand acest fruct, numai să fie galben ori mai spre portocaliu!...problema ar fi totuși legată de existență; nu mai este pe nicăieri în România, dar niciodată nu se știe când se mai aduce.
Nota: 9 datorită faptului că e acru

De unde cumpăr Maracujá - yellow passion fruit?
1. Carrefour în perioada 7-13 decembrie 2015 a fost disponibil la Brașov și București (Băneasa, Orhideea)
Preț: 5,27 lei bucata în 12 decembrie 2015 la Carrefour Băneasa București
Importator: MicroFruits SRL
Țara de origine: Necunoscută de noi

*pentru această recenzie s-a utilizat: un nikon coolpix l830

Durian, putoare si savoare [review]

Durian - Durio ziberthinus, putoarea și savoarea durianului thailandez

Test realizat în: 20 decembrie 2015

Pe scurt:

Durianul... multe de spus despre el. Se pot face chiar romane. Acest test poate fi considerat o provocare atât pentru mine cât și pentru voi. Cum stau cam prost încă pe partea de logistică, montaj, etc... doar așa scris+unboxing am făcut. Dacă era o emisiune video, sigur era una virală! E ceva deosebit de-a dreptul. Dezgustă și încântă în același timp și cu asta poți spun tot. Încântă femeile deoarece ajută la potență și mai exact crește calitatea spermei conform unor cercetări (cercetătorii nu erau englezi), încântă prin gustul budinco-vanilat al lui (depinde de noroc, soi; n-ai cum îl distinge - doar prospețimea s-ar putea) și prin faptul că e un bun afrodiziac. Sunt sigur că mai are și alte părți încântătoare, dar cam aici se oprește cunoașterea mea legată de încântare. Dezgustă prin... voma care ți-o degajă după gustul vanilat dat.; mănânci o bucată, două, trei... îți dă greața. Totodată, prin mirosul din exterior și interior, miros care începe să se simtă în cazul meu după vreo două ore după ce am desfăcut fructul din cutia sa, dar și după ce a rămase spre „putrezire” coaja sa. E ușor asfixiant acest fruct! Și aici iar are două sensuri: asfixiant cu sensul de rău, că te sufoci de la el ca și de la gazele lacrimogene; sensul bun: te asfixiază ducându-te în lumea asiatică, lumea exotică, lumea plăcerii! Și mai concis spus: cu durian te droghezi efectiv!

pret carrefour romania de unde cumpar cum arata culoare inghetata detalii greutate cum aleg marime putoare duhoare imputiciune

Mai multe despre durian:

Durio zibethinus, pe numele lui, fiind din acest soi al meu, este un fruct dintr-un arbore al specii „Durio”, iar numele lui cel mai des folosit este de durian. În lume sunt 30 specii de durio, unele comestibile, altele nu. Cel disponibil la nivel național este Durio zibethinus, fruct care și acesta e de mai multe specii; unul mai dulce, altul mai puturos și nu ai cum să-ți dai seama care-i mai bun decât prin de(z)gustare. Datorită caracterisiticilor lui, în mai multe zone asiatice s-a interzis transportarea lui (la metrou de exemplu, în autobuze, restaurante). Descris pe scurt, pentru a simți aroma lui (a miezului), ar trebui să îți imaginezi că mănânci cremă de vanilie aproape de o groapa de gunoi. Arborele în care crește este unul care produce niște flori, iar polenizarea se face cu ajutorul liliecilor iar în decursul unei perioade, din flori apar aceste minunății de fructe.

Valori nutriționale:

Câteva tipuri de durian:

Cum crește?

Care-i fructul copt?

E greu de aflat asta, doar după codiță îți poți da seama de vechimea lui, însă ce ar trebui exact să arate, nu îmi e clar nici mie (momentan). Ce se știe clar e că fructul este unul sezonier, cel puțin cel din Thailanda-Malaezia, unde se găsește la vânzare din iunie până în august.

Beneficii:

Originar din Asia de Sud, acest fruct este un paradox alimentar. În ciuda mirosului respingător, asemănător cu cel al cărnii putrezite sau al laptelui stricat, miezul din interior are un gust delicios și nenumărate beneficii pentru sănătate, de aceea fiind denumit și „Regele fructelor”.

1. Jumătate de fruct conține necesarul zilnic de vitamina C pentru un adult, reușind să prevină cancerul și Alzheimerul, dar și să redea fermitatea pielii, prin stimularea producției de colagen.

2. Consumul de durian crește libidoul și îmbunătățește calitatea spermei.

3. Acest fruct nu îngrașă, scade nivelul colesterolului rău din organism și ajută metabolismul.

4. Durianul poate înlocui cu succes Paracetamolul și Amoxacilina., conform unui studiu din 2010

Așadar, dacă v-am stârnit interesul, vă recomand ca mai departe să citiți tot și să priviți doar unboxingul meu. Dacă veți vedea review-ul oferit de alții, n-o să băgați în veci în gură așa ceva. Îmi creează alții și mie dezgustarea, deși fructul mi se pare bun! Dacă vreți să-l mâncați gândiți-vă așa: e super bun, cea mai bună cremă de vanilie mâncată vreodată și atunci veți descoperi că el e delicios!

Poze :

Caracteristici:

Miros: Suportabil, cum am zis și-n video. Mirosul se mai poate asemănă ca și intensitate cu gazul metan, dar nu e același (unii mai zic că ar mirosi a pește, a vagin; mie nu mi s-a părut asta). Doar la fel de intens, înțepător, înecător și persistă toată ziua în nas; cam îți intră în oase (nu vă speriați chiar așa de tare, încerc doar să descriu cât de pătrunzător e, dar suportabil totuși). Totuși, cum v-am mai zis, suportabil și pot consuma acest produs! Abia după câteva zile a început să fie înecător, puternic dar te obișnuiești repede cu el și mă cam excită.

Gust: vanilato-grețos. E înecător, greu de suportat. E o vanilie bună, dar una care provoacă greața, înecul

Culoare: cum se vede în imaginile video. Partea interioară a „embrionului” e gălbuie (galbenă), iar sub ea să găsește o parte cremoasă, albă, cea mai bună

Aspect: 5 părți, 4-5 clini în care se găsesc respectivii „embrioni”

Consistență: Foarte moale, cremos

Gramaj: al meu: 1,739 kilograme. Cum s-a mai zis și anterior, sunt și mai mari (undeva la 30 KG cei giganți), dar și mai mici

Mai jos unboxingul (nu uitați să vă abonați la canal) și cu unele impresii; scuzați bâlbâielile și imperfecțiunile - prima mea înregistrare, următoarele vor fi mult mai bune, net superioare. ...Poate emoțiile primei înregistrări sunt de vină!

Concluzie:

Fructul meu a fost bun; am avut un noroc! E un mare afrodiziac și cred că ai nevoie mereu de el pentru a creea pofta de **x. Pielița galbenă e cea mai grea de consumat, dar ce e sub ea... Cremă de vanilie, e dulce, place! Acuma, nu poți mânca foarte mult din el. E dulce partea albă și înțepător gustul de la partea galbenă, acid, ca la spirt, însă nu arde foarte tare. E un fel de budincă de vanilie interiorul, o budincă puțin alterată, una consumată atunci când te afli la o imensă groapă de gunoi. Unii mai zic că ar fi lapte cu zahăr; nu-mi pare asta.

Duhoarea începe se apară totuși după ce prinde niște aer, la vreo 10 minute. Cel mai mult duhnește din cauza sâmburilor, dar și a cojii. Te ia o tuse, dar mirosul îl pot suporta. Nu e ceea ce ne așteptam, poate am nimerit cel mai bun durian posibil, ne place și dacă putem trece peste partea asta de miros care se combină la înghițire cu gustul, constatăm că avem cea mai bună cremă de vanilie naturală. După cum se vede, la al nostru... ne-am ales cu o cremă de vanilie. Alți durieni sunt mai tari pe partea de miez și au sâmburi mai mari, mai moi! Se poate găti, se poate mânca, se pot face prăjituri. Este și grețos totodată, iar partea cea mai nasoală din el mi se pare pielița galbenă, iar crema albă e deliciul, e vanilia efectiv, e crema! Nu pot spune că-s încântat, dar mulțumit da! Nota... greu de acordat. E bun, trebuie încercat măcar odată și probabil cel mai bun e cel așa mic precum al meu, cel nimerit de mine! Eu dacă voi mai consuma, nu știu. Poate doar dacă acea combinație cu gref va da roade... Altfel, a avut și niște efecte bune asupra sănătății mele, mi-a desfundat nările, mi-a stimulat simțul gustului și mirosului spre a distinge mult mai bine diversele arome.

*PS: după desfacere, la o oră de la desfacere... coaja a împuțit toată casa! Așadar, felicit Carrefour Brașov pentru că l-au pus așa, chiar cu pâinea aia înăuntru! Astfel a ținut mai mult timp fructul și mirosul nu s-a degajat!

Sugestii de consum?

Ca sugestii de consum aș avea: o înghețată și orez cu lapte, dar în loc de scorțișoară să utilizați durian. A doua variantă voi încerca și vă spun că-i bun așa, dar tot nu-l pot consuma. Are o aromă plăcută, dar dacă iei o lingură întreagă, te îneacă O a treia variantă ar mai fi să-l combini cu gref, suc ori fruct. Asta n-am încercat, dar sigur așa se poate consuma tot și mai rapid.

De unde cumpăr Durian?

1. Carrefour hypermarket Brașov; indisponibil momentan - bucata luată de mine a fost. A mai fost și la Carrefour Băneasa - două bucăți expuse, fără cutie

Preț: 179,99 lei KG; prețul inițial - 53,99 lei KG pe 13 decembrie 2015
Importator: Carrefour România; MicroFruits SRL îl mai poate aduce pe comandă.

2. Pe alocuri, la METRO Cash & Carry Romania

Extra info:
→ https://en.wikipedia.org/wiki/Durio_zibethinus

→ http://www.centrulnatura.ro/iubim-fructele/fructe-exotice/durian/

→ http://foodstory.stirileprotv.ro/travel/durian-fructul-regilor-sau-cel-mai-urat-mirositor-aliment-din-lume

→ http://www.cevabun.ro/durianul/

→ http://www.adihadean.ro/2010/08/durian-putoare-%C8%99i-savoare/

→ http://frommegwithlove.ro/2011/08/fructe-exotice-durian.html

→ https://www.facebook.com/DurianSs2 (inclusiv comenzi)

pentru această recenzie s-a utilizat: un xioami redmi note 2 prime, samsung wb30f și nikon coolpix l830