feijoa, guavasteen, acca, ananas guava [review]

Feijoa - Acca sellowiana, ruda guavei, deci și a mărului prin alianță {review}

---

Test realizat în: 27 decembrie 2015

---

Pe scurt:

Feijoa, cunoscută și sub numele de ananas Guava, Acca sau Guavasteen, este un arbust peren sau un arbore mic, de 1-7 metri înălțime. Planta provine din zonele înalte din sudul Braziliei, din părți ale Columbiei, din Uruguay, Paraguay și nordul Argentinei. Denumirea științifică este Acca sellowiana. Actualmente Se cultivă și în Azerbaijan, Georgia și Noua Zeelandă, dar și în România de către unele sere sau pasionați. Acesta a fost adus și crescut în Europa în secolul 19 și sa extins în locuri diverse, precum India, Caraibe, și Scoția. Culturile de feijoa sunt, de asemenea, cultivate în prezent în California. Noua Zeelandă, țara care a făcut o tradiție din cultivarea feijoa, exportă fructe în Statele Unite, Japonia, și în întreaga Europă de Vest.

Planta rezistă până la -10grade celsius, deci poate fi cultivată și în România, dar ținute seama de climatul specific dezvoltării și vieții lui, va trăi. Copacul creste cel mai bine în climate cu veri ușoare și necesită ierni reci, pentru a da roade. Ca și decorațiune, cred că oriunde în lume poate fi cultivat.

Recenzie guava → http://bit.ly/1oTtRb9 ← click aici

Fructele coapte cad uneori singure din arborele-tufă, iar cel mai bun e cel cu o culoare verde relativ închis și mai moale la palpare. Exact ca la guava albă. Ca și aspect, seamănă cu unii castraveți când e tăiat, dar și la exterior. Totodată, interiorul e aproape identic cu guava albă. Fructul se coace toamna, este verde și este de mărimea și forma unui ou. În Brazilia, apar pe piață de la sfârșitul lunii martie și sunt disponibile până în luna iulie. În Noua Zeelandă, sezonul lor dureaza în perioada martie-iunie. În hypermarketuri se găsește pentru niște perioade mai lungi din an. Are un gust dulce și aromat. Pulpa este suculentă. Fructul când este copt poate fi cules și din pom, dar înainte de a se învineți. Fructul feijoa are un miros distinctiv. Substanța chimică metilul benzoat miroase puternic a feijoa și aroma fructului este cauzată în mare parte de aceasta și de alte substanțe chimice înrudite.

Cum se consumă?

În Noua Zeelandă la tocană într-o oală cu zahăr și se servește cald cu înghețată de vanilie în timpul iernii. Din feijoa se poate stoarce și zeama și consuma ca atare. Cum seamănă cu guavele, cam aceleași lucruri se poate face ca și cu acelea. E un fruct popular mai ales în Noua Zeelandă, a început să se cultive intens în anumite grădini și chiar în Scoția unde-i destul de frig și planta dă roade, dar doar odată pe an deoarece la -11 grade mugurii se distrug. Fructul copt cel mai bine se distinge prin tăiere, atunci când miezul devine moale, gelatinos, suculent fără vreo tentă de cafeniu deoarece atunci e trecut și nu mai e bun de consum, poate chiar să creeze niște efecte nedorite sănătății. Se mănâncă doar partea aceea cu tot cu semințele mici, iar coaja se aruncă, spre deosebire de cea de la guava care-i comestibilă. Uneori se mai consumă și pielița (în special în Asia) care e amară, dar eu nu recomand asta!

          Fructele Feijoa pot fi plasate în salate, deserturi și chutney-uri*, în budinci, prăjituri și plăcinte. Ele mai pot fi folosite în diverse rețete ca un substitut pentru mere. În Noua Zeelandă, fructele pot fi găsite ca aromatizante în iaurt, înghețată și băuturi răcoritoare, în timp ce brazilienii îl foloseasc în conserve. Feijoas este, de asemenea, folosit pentru a face vinuri în Asia sau sucuri și cidru în Noua Zeelanda. Petalele din feijoa au și ele o utilitate: salatele deoarece sunt dulci și așa crude pot fi folosite acolo.

*Chutney este un termen britanic, împrumutat din limba hindi (“chatni” înseamnă “a pisa”, sau “a zdrobi”), care denumeşte un preparat picant, folosit ca acompaniament al unui fel principal. Mai pe româneşte, este un fel de sos gros, sau pastă, folosit la asezonarea cărnii şi a legumelor, căci are un gust dulce-sărat-acrişor-picant, extrem de plăcut şi de interesant.
Cine poate consuma feijoa?
Consumului de fructe Feijoa nu are efecte adverse cunoscute asupra sănătății umane. Mamele gravide și copii pot mânca în condiții de siguranță acest fruct, spun medicii și cercetările făcute.

Cum crește?

Sursa: plantemania.ro (au și vânzare și EXTRA INFO)

Cum se păstrează?

Dacă fructele sunt luate coapte, în două zile la temperatura camerei se strică. Dacă nu sunt consumate în curând, fructele ar trebui să rămână în interiorul frigiderului pentru până la 1-2 zile. Totuși, în congelator ele pot păstra în siguranță pentru câteva luni.

Beneficii, valori nutriționale:

Deși Feijoa nu este deosebit de cunoscut pentru calitățile sale medicinale, fructele sunt uneori folosite ca un ajutor digestiv și ca exfoliant cosmetic, pielea având proprietăți antibacteriene. Se mai studiază și proprietățile lui antiinflamatorii, observându-se că are cele mai puternice efecte anti-inflamatorii alături de mure. De asemeni, feijoa este un bun antioxidant.

text tradus cu google translate

 

Caracteristici:

Miros: exteriorul o combinație între lămâie și cuișoare, asemănător cu medicamentul cremă vietnameză. Interiorul: tot a canfor

Gust: dulce amărui, un amărui cam ca de camfor. Mai amărui e miezul spre partea cojii

Culoare: alb interiorul, verde exteriorul

Aspect: interior e un fruct suculent, asemănătoare unele cu castravetele

Gramaj: nu pot estima cam câte grame are un fruct. Probabil vreo 50 grame, 100 grame 

Consistență: fruct moale, spre pastă; e cremos

Poze :

		fructul 2, nu-i bun, necopt!

Concluzie:

Așadar, un fruct bunicel, dar cred că tot guavele sunt mai bune (poate nici așa de coapte n-au fost astea). Nu e ceva fascinant precum a fost jackfruit sau salak, dar e un fruct bun, plăcut, dacă mijlocul e așa gelatinos (pentru mine, însă mama zice că-i aproape oribil deoarece persistă după masticație aproape instant o aromă de canfor, deci cum se zice că e răcoritor, aici nu se minte). Seamănă puțin cu guavele la consistență, în rest aroma e specifică. Poate o să mai cumpăr, dar nu mă dau în vânt după ele. Doar când voi vedea jackfruit sau salak mi se vor mări pupilele după ultimele teste făcute. Altceva, recomand să vă luați fructele cât mai voluminoase ca să aveți cât mai mult miez și de la origine pentru că la noi se pare că nu prea s-au adus fructele cele mai bune, mai coapte, mai mature.

Nota: 8

canfor-cremă vitenameză/chinezească

De unde cumpăr feijoa?

1. Carrefour hypermarket România - perioada 07-14 decembrie 2015

Preț: 5,99 lei inițial bucata, 2,49 lei în 13 decembrie 2015 la Brașov. Eu l-am luat la 2,49 lei bucata

Țara de origine; Necunoscută

Importator: Necunoscut

salak, fructul șarpelui, La Kham, șalak, aguaje [review]

Despre salak, fructul șarpelui [review]

---

Test realizat în: 27 decembrie 2015

---

Pe scurt:
Salak, fructul șarpelui, șalak, La Kham, aguaje așa cum mai este denumit, este nativ în Indonezia, Malaezia și Brunei. Salak este o specie de palmier, a căror fructe cresc în grupuri, la baza lui. Ele sunt cam de mărimea și forma unei smochine coapte, fiind acoperite cu o piele solzoasă, asemănătoare unui șarpe. Odată cojit, miezul are 3 lobi alb-gălbui (în funcție de soi, vechime) prinși unii de alții, cu un gust dulce și ușor acid și cu o textură similară unui măr, consistența lui. Coaja lor este ușor de îndepărtat și în interiorul ei sunt trei segmente albe dulci fiecare cu o sămânță necomestibilă. Aceste fructe au dimensiunea unei smochine, iar gustul specific este dat de aroma de măr, ananas și banană cuprinse într-un singur miez. Datorită beneficiilor sale asupra organismului uman a mai fost numit și „fructul memoriei”.

Cum se consumă?

Fructul șarpelui poate fi consumat ca atare, alături de pește, carne de pui sau de porc. Din acest fruct, se prepară ulei și vin. Foarte des se folosește ca materie primă și la prepararea cidrului. Fructul cel mai bun este cel mai mare, având ceva mai mult fruct. De asemeni, el trebuie să fie cât mai închis la culoare ca să aibă aroma cea mai plăcută. În casă nu știu dacă se mai coace, însă, după o vreme prinde puțin contur alb, ceea ce înseamnă iar că este bun și începe să-i cadă coaja (solzii) de la sine. Pentru o altă bună decojire, dacă fructul este ținut la rece înainte de a fi cojit, coaja acestuia se va rupe în bucățele mici asemeni cojii oului fiert. Legat de păstrare, nu știu cât poate sta în frig, la frigider de exemplu. Cel mai bine este totuși să-l consumați după ce l-ați achiziționat și să-l puneți într-un loc friguros doar atunci când vreți să se usuce tare coaja și să se desfacă precum un ou.

Cum crește?

 

Tot la capitolul, zone de creștere mai este de menționat faptul că acesta se dezvoltă în zone mai mlăștinoase și atinge până la 35 metri înălțime un palmier aguaje (salak), aguaje fiind denumirea cea mai des folosită în Peru. Informații legate de disponibilitatea fructului încă n-am (mă refer dacă e sezonier precum merele în România). Dacă voi știți, aștept să-mi spuneți în comentarii.

Beneficii, valori nutriționale:

Şalak este bogat în antioxidanți, vitaminele C și B6, tanini, proteine, fier, fosfor, calciu, betacaroten, carbohidrați, acid oleic (prezent și la măsline) și fibre, iar 100 grame de fruct conțin doar 82 kilocalorii. Acesta calmează durerile de stomac, tratează arsurile produse de soare (uleiul din acest fruct), opresc razele UV să pătrundă în piele (tot uleiul lui face asta), ajută la tratarea hemoroizilor, oferă surplus de energie, asigură elasticitatea și frumusețea pielii (chiar ajută la crearea formelor feminine; face ca femeile să aibă forme și sâni mai bine sculptați, de dimensiuni mai mari; se zice că datorită lor persoanele din zonele africane sunt așa de voluptoase și frumoase, iar totul se datorează și cantității mari de fitoestrogeni pe care-i are acest fruct), datorită cantității mari de vitamina C, precum și sănătatea ochilor, betacarotenul fiind recunoscut ca un antioxidant benefic vederii (are de 5 ori mai multă vitamina A decât o au morcovii). Fructul șarpelui conține cantități mai mari de betacaroten decât alte fructe precum guava, mango, pepene roșu, chiar mai mult și decât renumitul morcov. În combinație cu mierea, şalak tratează indigestia și constipația. La copii, este foarte bun pentru tratarea diareei și nu numai, calmează durerile de stomac și indigestia. De menționat mai este că, în poporul amazonian, se consumă foarte mult acest fruct, în cantități mai mari, de către femeile la menopauză pentru a putea controla bufeurile, iar de către bărbați pentru a restaura fertilitatea.

Îl pot da copilului?

În general, puține fructe exotice pot fi introduse în alimentație de la începutul diversificării, iar datorită acidității sale, fructul șarpelui nu se încadrează în categoria fructelor sigure pentru a fi administrate bebelușului foarte devreme. Este bine să oferim copiilor acest fruct după împlinirea vârstei de 1 an, pentru a reduce semnificativ orice pericol. Este indicat de asemenea, să cereți sfatul medicului pediatru și nu în ultimul rând, să respectați regula celor 4 zile.

Poze :

Caracteristici:

Miros: asemănător cu unele castane și uneori și a cafea, poate de la sâmbure

Gust: specific, parfumat, ușor spre miere (caramele), asemănător merelor bistrițene roșii și ușor spre cafea zona de lângă sâmbure, poate un soi de capuccino, un fruct deloc acid! E ușor schimbător gustul

Culoare: albă, duce soiul spre un salak nangka

Aspect: spatele pulpei are un imprimeu de solzi (care mai seamănă și cu penele unor păsări sau coaja de brad), iar pe acele despărțituri nu le-am descoperit. Sâmburi: primul fruct doar doi mari a avut care zici că-s și ei niște bomboane, dar nu-i mâncați, nu-i spargeți în dinți/gură!

Consistență: zici că-i caramea interiorul datorită aspectului, dar ca tărie, zici că-i măr care a prins un ușor aer. Zeamă văd că n-are, deci suc nu cred că s-ar putea face. Ca și consistență, cu jackfruit mai seamănă. Consistența, totuși, variază de la foarte uscat și sfărâmicios la umed și crocant în funcție de soi, de cum îl nimeriți. Pe al meu l-am nimerit sfărâmicios și crocant, aproape mai dulce ca mierea fără zahăr (în cea din comerț se pune și zahăr).

Gramaj: cele de jos (două), 100 grame ambele, cea din pungă: 106 grame una

Concluzie:

Un fruct care trebuie încercat. Mi-a lăsat o impresie bună, zici că-i desert, bomboană, caramea! E cam greu de descris ceea ce simți. Practic e un fel de bombă chimică din comerț, dar fără E-uri și care nu strică dinții precum o fac bomboanele. După jackfruit, acesta este al doilea fruct care mă uimește și care e un foarte bun înlocuitor al bomboanelor, iar jack - al gumei. Ce să mai?! Recomand și trebuie încercat acesta din soiul meu indiferent unde-l găsiți ca să vă puteți da seama de euforia simțită de mine. E un gust unic, poate nemaiîntâlnit! Poate doar dacă faci combinații în casă sau laborator să mai poți simți ceva asemănător, să obții o aromă identic naturală. Partea legată de căpșuni sau ananas nu intră în discuție; n-am simțit așa ceva. Doar poate la consistență. Am mai simțit o ușoară asemănare cu scorțișoara vanilată pusă în orez, undeva în timpul consumării lui. Poate e doar o impresie asta. Așadar, recomand!

Nota: 10+

De unde cumpăr salak - fructul șarpelui?

1. Mega Image Concept Store Barbu Văcărescu și Băneasa București - primii care l-au adus în toamna acestui an în România (a mai fost rarisim și-n trecut în alte magazine)

Preț: 79,90 lei kilogramul în octombrie-noiembrie 2015
Poză cu ele în magazin: facebook.com/MegaImageRomania <- CLICK AICI

2. Carrefour hypermarket Brașov, dar și-n altele din țară (din 07 decembrie 2015)

Preț: 69,99 lei kg

Eu am dat pe cele două fructe, fix 7 lei, iar pe cel mare din pungă: 7,42 lei
Costă ceva bani, iei mai multe mere, dar mie-mi place diversificarea și beneficiile nu-s aceleași, aporturile nutriționale
Țara de origine: Indonesia la cele din Carrefour
Importator: necunoscut momentat; în timp va fi și MicroFruits SRL Brănești cu vânzare și online

EXTRA INFO:
→ http://www.womenfitness.net/aguaje_miracleFruit.htm
→ http://blogs.worldwatch.org/nourishingtheplanet/aguaje-the-amazons-new-superfruit-secret-is-out/