Granadilla - fructul confundat adesea cu passion fruit

Curiozități:

Granadilla este cunoscut sub mai multe denumiri precum „lemi wai, lemona sau sweet granadilla”, se citește 'granadia' și este un fruct. Numele științific este „passiflora ligularis“. Acest fruct își are originile în India și face parte din familia fructului pasiunii. Totuși granadilla se deosebește prin lipsa de aciditate specifică fructelor pasiunii. Mai crește în Paraguay, Comlumbia, America de sud și în zona munților Anzi. Aduce diverse beneficii organismului și le puteți afla de aici. Fructul granadilla crește ca și fructul pasiunii, într-un fel de liane. Nu se poate cultiva în România din cauza climei (Planta passiflora necesită un sol fertil și bine irigat pentru a putea înflori. Crește deosebit de repede și ajunge până la 5-6 metri înălțime. Durata medie de viață este de aproximativ 5-7 ani). Este rudă cu fructul pasiunii și pare a fi neam și cu citricele. E bine de știut că la fructul granadilla: rădăcina, tulpina și frunzele fructului sunt otrăvitoare! Încă ceva... Fructul e foarte ușor, cam 50 grame, maxim 100. Prea mult nu prea mai sunt de spus; să trecem la pasul următor!

Cum se alege? 

Fructul trebuie să aibă coaja tare și cât mai portocalie. Practic trebuie să aibă culoarea mandarinelor. Eu am observat că anul acesta s-au importat doar fructe coapte. Dacă coaja lor începe să prindă pete și să devină maronie; e semn că se strică. Și dacă puteți apăsa pe coajă și vă dați seama că apăsați ca pe o mingie de plastic ce vrea să se crape, fructul se apropie de stricare, însă încă e destul de bun și cam cel mai dulce posibil.

Cum se taie? 

O alegere grea de făcut! Se taie extrem de greu, practic tai plastic! Eu m-am chinuit puțin... Mama s-a enervat și a apăsat pe el, a crăpat "plasticul" natural de la granadilla, apoi m-am dus cu cuțitul până jos. Îl puteți tăia dinspre codiță în jos sau pe mijloc. Chiar dacă se poate deteriora fructul, cea mai ușoară metodă de desfacere: se apasă pe el în zona de mijloc, va crăpa plasticul granadillei și se taie mai departe.

Cum și ce se mănâncă? 

Simplu: se ia o linguriță și se mănâncă pulpa gelatinoasă cu tot cu semințe. Vă dați seama după cum arată, că din plasticul natural de granadilla nu ai ce consuma. Poate doar pielița aceea albă drăguță (are niște degetuțe interesante de care se ține miezul). Se pare că, din coajă, se poate extrage prin presare uleiul ori se poate stropi prin strângere (ca și la portocale), în diverse zone cu răni, afectate ale pielii; ustură puțin, în schimb, dezinfectează și inclusiv arde grăsimile de pe suprafața pielii; bun pentru coșuri, piele întărită, unghii, etc.

Caracteristici:

Miros: exteriorul are un miros între tamarillo și portocală Granadilla în interior generează un miros cam ca de piersică Gustul: De WC de la hypermarket abia curățat (adesea mirosul are același gust). Comparat cu alte fructe, gustul e combinat din (în următoarele proporții): Tangerine (există ciocolată cu așa ceva, de acolo știu gustul - 40%), mandarine (15%), zmeură (10%), pepene galben (30%) și fructul pasiunii (5%). Semințele au gustul celor de la kiwi și sunt cam la fel de mici. Per total: un fruct cu mult zahăr natural și dulce spre foarte dulce! Nu are niciun fel de gust de acru, însă vitamina C pare că are puțină. Aspect: Coajă dură, subțire și fragilă (e o antiteză perfectă și reală; e descrisă exact realitatea). Seamănă cu o minge de plastic. Carapacea granadillei nu adăpostește niciun mic alien, deși te-ai aștepta să găsești așa ceva acolo! În carapacea granadillei se găsește o pieliță grosuță ca la portocale, iar în interior e miezul plin de semințe acoperit de o gelatină alb-verzuie cam ca la kiwano, dar mult mai albă. Acea pieliță mai are și niște „mustăți1” interesante de care este prinsă gelatina extrem de bună. Culoare: galben-portocalie, asemănătoare mandarinelor. Interiorul granadillei are o membrană de culoare albă și o gelatină alb cu un pic de nuanță verzuie și una portocalie. Sucul este alb cu puțină culoare galbenă în el.

Sponsored ADS:

Concluzie: Deși inițial pare că are un gust de WC, ulterior devii iubitorul acestui fruct cu gust minunat și extrem de bun. Ca și cantitate, granadilla: e cât două - trei fructe ale pasiunii. Totuși, cam arunci destule din el, deci prețul este mare (când costă 15-20 lei)! Nota: 10

De unde cumpăr granadilla?

1. Carrefour hypermarket (Brașov) Preț (la reducere): 1,99 lei bucata în 18 august 2014 pe la ora 19:00. 2. MICROFRUITS SRL 3. fruttafresh.ro 4. Complex comercial SU MARKET Afumați 5. Ocazional: Selgros, Kaufland, cora Țara de origine: necunoscută

Poze :

		1 mustăți

Extra info: http://diversificare.ro; http://www.infobrasov.net
Test realizat în: 19 august 2014

---

Un LIKE pe facebook:

Fructele pasiunii - stigmatele suferinței

Pe scurt, despre fruct:

Fructul pasiunii sau denumit și maracuja ori passion fruit, este un fruct exotic ce crește în America de Sud, sudul Americii de Nord, India, Sri Lanka sau Oceania, dar și în Israel. Totodată, i se mai spune și „purple granadilla”, dar asta în Africa de Sud. Eu deja sunt destul de familiarizat cu gustul și e unul dintre fructele exotice bune și aduse aproape coapte. Am băut sucuri naturale din el, am mâncat înghețată și ciocolata cu passion fruit (fructul pasiunii). E un fruct din care poți face cam orice, însă ca și rodia (încă n-am mâncat; am băut suc), kiwano, fructele de cactus ori guava, el este plin de semințe și are o pulpă gelatinoasă gălbuie. Am mai observat că, adesea, numele de maracujá este asociat cu fructul necopt. Ca și rude, are fructul grenadilla ce îl testez în câteva zile (l-am cumpărat și pe acela). Ce mai e de spus? Probabil că trebuie consumat când ai câte o pasiune... N-aș ști să vă răspund de ce se numește așa. Probabil, trebuie văzut dacă ajută și în viața de cuplu; încercați! Sper că nu vorbesc cu păcat, dar săpăturile arată faptul că, numele provine de la floarea ce poartă stigmatele suferinței (passion în franceză) lui Isus.

Cum îl aleg?

Când este copt, el este de o culoare cafenie, iar fructele coapte se pot recunoaște după o coajă zbârcită sau stafidiră. Dacă ați luat fructul pasiunii cu coaja netedă, lăsați-l 2-3 zile la temperatura camerei să se încrețească și să se îndulcească pe dinăuntru. Sub nicio formă să nu-l cumpărați verde!

Cum crește?

Exact ca vița de vie; așa arată planta! Mai corect spus, este fructul unui fel de liane din familia passiflorelor. Probabil vă gândiți să-l plantați în România, eu zic că e greu de realizat asta. Nu m-am informat asupra acestui fapt, dar bănuiesc că se plantează precum vița de vie; deci ar fi nevoie de un „fir”. Încă o problemă: clima și solul. În România nu e așa cald precum în țările exotice!

Cum să-l combin, cum îl mănânc, cum îl tai?

Am observat că merge combinat cu mango, zmeură sau mangostan. Cele mai comune sucuri sunt în combinația aceasta. Totodată, se pare că e foarte bun combinat cu rom! Se taie cu un cuțit foarte ascuți, are o coajă ce nu vrea a fi tăiată. Nu e lemn, dar e un pic dificil de tăiat fără un cuțit ce nu prea taie; se mănâncă cu lingurița sau combinat. Se consumă doar pulpa gelatinoasă cu semințele sale. Se pare că în sucuri se pune și din coajă; eu n-o consum și nu se recomandă consumarea cojii (e murdară, etc.).

Caracteristici:

Miros puțin de floare, e plăcut și nu foarte prezent; mirosul se aseamănă gustului, totodată e influențat și de substanțele cu care au fost date; miezul are un miros dulce acrișor și de puțin fruct verde. Gust: foarte dulce, spre surprinderea mea și față de sucurile consumate. Are și un asemănător gust de piersici, dar e destul de dulce. Gustul e caracteristic, mai bun ca sucul! Totodată este și acrișor. Mai are și ceva gust dat de o substanță făinoasă din fruct. Părerea mea: 75% dulce, 25% acru. Mai are o asemănare mai corectă: gustul zmeurei. Culoare: coaja maronie spre mov, miezul e sămânțos, semințe negre învelite într-o gelatină galbenă. Aspect: inițial doar una mai stafidită, sunt foarte ușoare și par tari la palpare. Actualmente, doar un fruct a rămas nestafidit. Ca asemănare la aspectul interior: granadilla, kiwano, guava, fructele de cactus.

Sponsored ADS:

Concluzie: Fac o adevărată pasiune pentru el! E deosebit de bun când e copt! Îmi place deoarece m-am obișnuit cu gusturile dat de sucurile natural MAAZA și Rubicon ce au același gust ca și fructul, dar fructul mi s-a părut mai dulce.Sucul e puțin mai diluat. Are și multe beneficii, nu mi le asum deoarece nu-s medic și nici Dr. Mencinicopschi. Ce e clar, are destulă vitamina C! Și mai am o recomandare: să căutați fructele mai mari; acelea au mai mult miez, dar se pare că sunt puțin mai acre.

Nota: 10++ Nu știu dacă prezintă restricții; cred că se poate consuma de către oricine.

De unde cumpăr?

1. Carrefour hypermarket (eu); cora, Kaufland, Selgros, METRO, MEGA IMAGE, LIDL, XXL Mega Discount (chiar l-am mai văzut de la Alfredo Fresh, la vreo 5 lei cutia acum vreo 3 luni, nu mi-am luat - erau coapte) 2. Importatori/Distribuitori: ALFREDO; MICROFRUITS SRL (vând la caserolă, o caserolă) Preț (la reducere): 5,99 lei/caserolă în 11 august 2014 Țara de origine: Columbia

Poze :

Test realizat în 19 august 2014

---

Un LIKE pe facebook:

---

Litchi - cireașa chinezească și  "cadoul pentru o viață plină de bucurie"

---

Îți place articolul? 

---

Ce este acest fruct?

Litchi, cunoscut și sub numele de lychee sau lici, este un fruct originar din zona Chinei. Crește în copaci ce au înălțimi de până la 20 metri și nu se poate cultiva în România. Totodată e și un fruct ce poate deveni otrăvitor sau te va durea îngrozitor capul ori are efecte pe dos (te doare capul, mănânci și-ți trece durerea). Mai exact, sâmburele este cel ce nu trebuie mâncat. E otrăvitor (așa am auzit și nu l-am mâncat, însă chinezii folosesc substanțe din sâmburi pentru medicamente) și trebuie îndepărtat (nu prea ai cum; doar dacă mănânci miezul poți) ori măcar nu mușcat din el. Eu sunt la al treilea test cu aceste fructe, toate au fost reușite! Sunt sigur că încă există destule persoane ce nu cunosc acest minunat fruct, de aceea m-am decis să-l prezint. Fructul e mai mult sezonier, iar în România se găsește de prin iulie și până prin octombrie-noiembrie.

Cum se mănâncă?

Simplu: Se decojește ca un ou și se mănâncă pulpa aceea albă, după care se scoate din gură sâmburele negru imens! Se începe prin a trage cu unghia de codiță și apoi totul decurge de la sine. Ar fi bine să nu mușcați din sâmbure! Coaja se aruncă, iar sâmburele se plantează dacă vă e milă de sâmbure. Mai e o variantă: se taie fructul pe jumătate și se scoate sâmburele, dar riscați să nu mai mâncați nimic din fruct (iese zeama prin coajă).

Cum se alege și se mai coace?

Fructul trebuie să fie foarte roșu și cu cât e mai mare, cu atât pulpa e mai multă. Sâmburii sunt cam la fel de mari în toate fructele. Totodată fructele moi la atingere sunt foarte coapte dacă sunt și cu o coajă roșie (de obicei sunt culoare roșie-roză). Adesea se aduc coapte la noi, dar se aduc și necoapte! Din câte am observat, fructele necoapte nu prea se mai coc. Dacă nu se consumă, în 2-3 zile mucegăiesc! Merg ținute o perioadă și în frigider, dar nu foarte mult, căci și acolo mucegăiesc.

Caracteristici:

Miros: în exterior are un oareșice miros ce nu-l pot asemăna, interiorul: un miros puțin cauciucat și dulceag spre cel de struguri. Mirosul totuși e specific și greu de asemănat Gust: poți spune că e cam foarte dulce, specific fructului și se poate doar asemăna cu gustul strugurilor albi. E un gust aromat și foarte parfumat. E aproape dulce ca mierea. E un gust pe care sigur nu l-ai mai întâlnit, un gust deosebit de bun cu mult zahăr natural! Gustul te va face să te „îndrăgostești“ de aceste fructe! Culoare: coaja roz-roșu, miezul alburiu cu nuanțe de gri (culoarea bomboanelor albe cu lapte). Zeama este albă spre incolor, dar mai mult albă precum culoarea miezului și laptelui. Aspect: exteriorul cam ca de ghindă, interiorul asemănător unor clini de portocală și foarte zemos (s-ar putea să păteze hainele). Miezul mai e cărnos și suculent.

Sponsored ADS:

Variante alternative: Sucurile MAAZA și Rubicon; MAAZA e nectar, Rubicon suc (asta când nu se găsesc fructele care adesea sunt foarte scumpe - 20-50 lei kg; eu am avut noroc; le-am luat cu 9,99 lei kg)!

Ce nu-mi place la ele? Nu sunt spornice! Se aruncă mult din ele!

Ce beneficii aduc? Citiți mai bine aici

Sponsored ADS:

Concluzie: Sunt foarte bune la gust, se aseamănă cu strugurii și nu trebuiesc ratate când le găsiți pe piață! Alături de mangostan ce îi e rudă litchiilor, pepino, baby ananas, cartofii mov și fructul de cactus, liciile sunt fructele exotice ce sunt foarte bune și vă vor plăcea! Fructul de cactus nu e chiar așa de grozav, dar restul din cele enumerate sunt foarte bune. Mai adaug aici și fructul pasiunii, care consumat când coaja se stafidește, are un gust dulce-acrișor extrem de bun!!!

De unde cumpăr?

1. Carrefour, dar și la Auchan, Kaufland, cora, Selgros, METRO (mai puțin), MEGA IMAGE (mai puțin), fruttafresh.ro, complex SU MARKET Afumați (cred că au tot anul acolo). Preț: 9,99 lei/kg la Carrefour Brașov în 11 august 2014

Poze :

		coaja asemănătoare cu creierul uman
sâmbure cu miez	sâmburele pus pe coajă

Extra info: terapienaturist.blogspot.ro

Test realizat în 15 august 2014

---

Kiwano (melano) - un fruct exotic interesant

Generalități wikipedia:

Conform wikipedia și a altor site-uri, „Cucumis metuliferus”, cunoscut și sub numele de pepenele cu coarne, castravete african cu coarne, pepenele jeleu, melano, pikano sau kiwano, este o specie anuală din specia castravetelui și a pepenelui, fiind fructul unei plante agățătoare exotice din aceeași familie cu pepenele. Fructul acestei plante se poate mânca, dar este cel mai des folosit ca decorație pentru alte mâncăruri. Este o specie nativă în Africa, originară din zona deșertului Kalahari, dar este cultivat și în Maroc, Portugalia, California, Chile, Australia și Noua Zeelandă. În Zimbabwe, acest castravete este numit 'gaka' sau 'gakachika' și este folosit ca un fruct sau în salate și doar rar ca decorație. Este mâncat verde, proaspăt copt sau bine copt. Crește natural în câmpuri și în zone împădurite, având până după recoltare spini/țepi. Planta arată ca cea a fasolei păstăi și crește ca o tufă. De asemeni, aceasta are și spini cum are și un salcâm. Gustul său este o combinație între castravete și zucchini sau, când este copt, între banană, castravete și lămâie. Coaja sa este comestibilă și în anumite zone se mănâncă. Există o specie care nu are coarne, dar are gust similar. Semințele sunt acoperite într-o substanță gelatinoasă. Pielea fructului este bogată în vitamina C și în fibre. Înainte de consum se poate adăuga sare sau zahăr pentru a accentua gustul. Este bogat în substanțe folositoare, conținând vitamina A, B și C, precum și minerale esențiale cum este calciul, potasiul, magneziul și fosforul, carotenul și licopenul. Acesta are un conținut ridicat de antioxidanți . Fructul sau mai degrabă leguma necoaptă arată așa:  http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9b/Chifrudo.JPG/200px-Chifrudo.JPG El are multe semințe, o pulpă de culoare verde ce acoperă fiecare sămânță; o pulpă gelatinoasă.

Cum se mănâncă?

Fructul sau leguma se mănâncă cu tot cu semințe și se mai aseamănă cu un bostan. Se poate folosi în diverse combinații sau consuma ca atare. Se poate tăia în felii sau pe transversală. Nu contează prea mult cum se taie, nu are importanță. Cum v-am spus; și coaja este comestibilă, dar cum a venit de la mii de kilometri nu vă recomand s-o consumați, căci nu-l puteți spăla cu detergent și apoi mânca.

Beneficii aduse prin consum:

Din punct de vedere nutrițional, unul dintre cele mai mari beneficii aduse de fructul kiwano este cantitatea sporită de vitamina C (deși n-am simțit gustul de acru, poate mai degrabă pe cel amar). Valoarea energica a 100 g de kiwano este de 183 kJ, echivalentul a 44 kcal. O lingură cu kiwano poate avea circa 4 grame de proteine, adică tot cam atâtea câte se găsesc într-o lingură cu unt de arahide. Pe lângă acestea, se mai regăsesc 287 miligrame de potasiu (circa jumătate din cât există într-o banană), Vitamina A, Vitamina B6, beta-caroten, calciu, fier, magneziu, fosfor și zinc.

Îl putem cultiva și în România!

Unii îl cataloghează ca o legumă, deși mulți spun că este un fruct. Fructul se poate cultiva și în România, dar va fi greu să obțineți rezultate. Este un fruct sezonier, recolta fiind anuală.  Conform celor de la http://www.gradinabakker.ro referitor la plantare: „Semințele de Kiwano nu necesită vreun tratament, înainte de însămânțare. Pentru a încuraja germinarea, puteți ține semințele în apă călduță, timp de 12 ore. Florile sunt atât femeiești cât și bărbătești, iar pentru a încuraja polenizarea, este recomandat să plantați 2-3 exemplare apropiate unul de celalălt. Albinele se vor ocupa de restul. Metoda de semănare  Kiwano iubește căldura. Însămânțați în interior sau într-o seră, începând cu mijlocul lunii aprilie. Puteți folosi, de asemenea o mini seră, folosind bănuți de turba speciali pentru răsaduri de legume, sau o jardinieră obișnuită. Ideal ar fi să încălziți mini sera, în plan vertical, de jos în sus. Dacă veți menține o temperatură constantă de cel putin 20 °C (zi și noapte), semințele vor germina garantat. Introduceți sămânța în banutul de turba, la o adâncime de 0,5 cm, apoi acoperiți gaura. Amplasați mini sera pe pervazul ferestrei. În funcție de temperatură, semințele vor germina într-un interval de o săptămâna. La câteva zile după germinare, deschideți capacul, pentru aerisire. După ce răsadurile ajung la o înălțime de 10 cm, acestea trebuie să fie aclimatizate la condițiile din exteriorul serei. Pentru aceasta, deschideți capacul timp de o ora în prima zi, 2 ore în cea de a doua zi, etc. După 5 zile, se vor obișnui cu umiditatea din atmosfera și pot fi plantate în ghivece mai încăpătoare. Pentru a se putea dezvolta cât mai viguros, asigurați răsadurilor o temperatuară de cel putin 20 °C cât mai mult timp cu putință.“ Referitor la întreținere, gradinabekker menținonează: „Fiind plantă târâtoare, există riscul ca fructele ce cresc direct pe sol, să putrezească, așadar așezați sub plante un strat de paie sau folie neagră din plastic. Folia neagră din plastic va ajuta la încălzirea solului, permițând plantelor sa se dezvolte mai rapid. Puteți folosi, de asemenea, o bucată de scândură pentru a nu permite fructelor să atingă solul. Este recomandat sa direcționați lăstarii în sus, la fel ca în cazul castraveciorilor. Pentru a oferi sprijin plantei, puteți folosi gard din sârmă împletită. Kiwano sa va dezvolta repede și viguros dacă veți administra fertilizatori. Pentru aceasta, puteți folosi îngrășământul organic pentru roșii, sau chiar cel pentru flori. În perioadele secetoase, udați intensiv. Pentru a îndepărta buruienile, este recomandat să le smulgeți, nu să le retezați folosind săpăliga, evitând astfel vătămarea rădăcinilor. Astfel, Kiwano se va putea dezvolta sănătos. Recoltarea   Tăiați fructul de pe tulpină folosind un cuțit bine ascuțit. Fructele sunt comestibile atunci când sunt complet coapte. Le puteți folosi și ca element decorativ, iar în sensul acesta este recomandat sa le recoltați când sunt necoapte, pentru a rezista mai mult.“

Cum se păstrează?

Puteți păstra Kiwano (Melano) în frigider sau în pivniță vreme de cel puțin două săptămâni. Fiind foarte decorativ, va înfrumuseța farfuriile dumneavoastră și poate fi un excelent fruct.

Strict părerea mea (n-am pus nimic pe el și îmi pare rău acum; trebuia să pun niște zahăr):

Caracteristici: Miros: nu are aproape niciunul, nici la interior, nici la exterior Gust: aproape fără gust, după o perioadă de câteva zeci de secunde se simte un gust puțin dulceag și asemănător cu sucul Rubicon Guanabana, adică cam de castravete. Semințele sunt comestibile și sunt la gust ca cele de bostan. Cred că e ca și bostanul acest fruct. Cred că s-ar mai asemăna la gust cu iarba verde. Culoarea: este cum se vede, cu cât e mai moale și mai portocaliu, cu atât e mai copt. Consistență: gelatinoasă și are multe semințe. Aspect: în funcție de imaginația fiecăruia, poate spune că seamănă cu un arici, o grenadă, o jucărie pentru câini sau cu un buzdugan. Eu zic că a fost destul de copt.

Concluzie:

E bun, nu provoacă greață, dar nu cred că mai cumpăr a doua oară. Consumat ca atare e ca și cum ai mânca un jeleu Dr.Oetker cam apos. Se aseamănă cu pepenele galben doar pentru că e foarte apos și are semințe ca acesta. Întrr-o prăjitură, cremă, salată de fructe cred că merge. Dar așa nu prea e cine știe ce. Mai mâncasem odată un jeleu ce-l făceai tu acasă. Era un oraf ce se găsea la supermarket-ul „profi”, turnai apă și ieșea un jeleu verde. Exact ca acela are gustul! Definiția produsului: jeleu natural cu semințe. Sper ca vouă să vă placă. Pe mine nu m-a impresionat. Poftă bună! Nota: 7

De unde cumpăr?

1. Carrefour, fruttafresh.ro, Selgros, METRO, cora, etc. Preț:  3,99 lei în Carrefour în 28 iulie 2014. Era la promoție, deci nu-l veți mai găsi prea curând la acest preț (de obicei e pe la 15 lei bucata)!

Poze :

PS. În timp constat că într-adevăr seamănă puțin la gust și cu pepenele galben. Deci are câte ceva dintr-un castravete, pepene galben, un bostan și un jeleu. Din banană n-am găsit să aibă ceva, iar din lămâie are semințele de un aspect aproape identic și acea substanță gelatinoasă ce parcă seamănă cu pulpa unei lămâi.

Test realizat în: 01 august 2014

---