POSTĂRI ANTERIOARE? CITEȘTE-LE ⇒
În curs de afișare...

Persoane interesate

Se afișează postările cu eticheta pitahaya. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pitahaya. Afișați toate postările

Dragon fruit - un alt fruct de cactus

Pe scurt:
La un moment dat v-am mai povestit de acest fruct pe blog, aici. Atunci nu aveam aparatul foto la mine și am mâncat fructul fără să vă dau foarte multe detalii. Fructul crește tot într-un cactus (rodul cactusului pitahaya) ca și fructul de cactus prezentat aici. Cactusul pitahaya înflorește noaptea și are flori foarte mari. Polenizarea este asigurată prin creaturi nocturne precum liliecii sau moliile. Pitahaya este cultivat în special în Vietnam și Thailanda unde climatul este adecvat necesităților acestui fruct (o altă zonă importantă a cultivării lui: Hawaii). Acest cactus are mult mai puțini țepi, iar acest fruct nu înțeapă. Are foarte multe semințe ce nu se digeră (mi-am luat 3 bucăți știind că e bun și am mâncat vreo două până acum; am eliminat semințele întregi) și mai e în vreo 4 varietăți în zona Hawaii (cu miez roșu, coajă mov cu miez mov, galben cu miez galben și galben cu miez alb). În România am găsit doar fructul roz cu miez alb. Diferențe de gust între varietăți? Nu știu dacă sunt... Altfel, mai observ că e un fruct sezonier, dar care se găsește cam tot timpul anului în hypermarket-urile din România și nu se mai coace după ce e cules (dacă se păstrează, se înnegrește, mucegăiește și se strică).
Cum se poate folosi, cum se mănâncă, cum se taie?
Fructul fiind destul de zemos (zeama e de culoare alb-incolor), Pitahaya poate fi transformat în sucuri răcoritoare. De asemenea, un sirop realizat din fruct este utilizat la colorarea diverselor feluri de bomboane sau prăjituri. Poate fi consumat și ca atare. Se taie foarte ușor cu un cuțit pe mijloc (ca la kiwi) sau pe lung, pe direcția codiței. Se poate mânca direct din fruct cu o lingură/linguriță, se poate scobi cu aceasta și scoate fructul în ceva sau odată tăiat în jumătate, se crestează puțin coaja și apoi se trage cu unghia de ea urmând ca miezul să se desprindă foarte ușor (în cazul în care fructul e copt). Se mai poate face bucățele cu cuțitul și folosi cum vă doriți voi. Puteți încerca să faceți și o dulceață din el; ar putea fi bună pitahaya!
Caracteristici:
Miros: Nu prea grozav. E un miros ca de ceva crud sau cam ca de iarbă, poate chiar și de petrol ori gaze de la benzinărie (interiorul are mirosul acesta). În exterior, coaja nu are niciun miros!
Gust: semințele cam au gustul celor de bostan. Gustul miezului e dulce, fad și asemănător și cu pepenele roșu. Din kiwi are ceva din gustul semințelor, dar odată sparte semințele... Duc spre gustul de semințe de bostan. Nu se diferă foarte tare de gustul celuilalt tip de fruct de cactus. Prima experiență cu el a fost mai plăcută. Depinde de noroc. Avea un gust mai parfumat celălalt fruct. Se poate încerca a se pune niște zahăr pe el și apoi probabil va deveni mult mai bun la gust.
Culoare: roșu-roz coaja cu niște frunzulițe verzi ce mi s-au uscat mie. Miezul este alb cu semințe negre. Fructul copt e de un roz aprins, iar frunzulițele sunt galbene cu foarte puțină culoare verde în vârf și e puțin moale la atingere. Se alege cam ca un kiwi când e vorba de duritate.
Aspect: interiorul arată ca și cum ar fi o cremă albă cu biscuiți oreo. Semințele seamănă mult cu cele de la kiwi. E cam cel mai frumos fruct de pe piață, aș putea spune!
Greutate: un fruct nu are mai mult de 300 grame și cel mult 0,50 kg. Uneori sunt și fructe ce cântăresc 1 KG.
Interdicții: nu știu dacă sunt față de anumite persoane. Se interzice doar consumarea cojii și se recomandă un consum cu moderație (nu știu ce efecte poate avea dacă mănânci mai mult de un fruct și nu vreau să mă acuzați că v-am îndrumat să mâncați și vi s-a făcut rău). Va mai fi greu să te acomodezi și cu aspectul acestuia și te vei strâmba un pic când îl bagi în gură din cauza faptului că te gândești la diverse treburi... Cum să mănânc din cactuși, cum să bag în gură chestia aia albă ș.a. Nici eu nu m-am obișnuit și-l mănânc greu din cauza gândurilor).

Poze :

Concluzie:
Un fruct cu destul de mult miez și ai ce mânca din el. Necesită multă mestecare pentru ca semințele să se poată digera mai bine. Recomand ca fructul să fie de o culoare a cojii mult mai roșiatică și să nu aibă frunzele uscate. Eu am nimerit niște fructe nu prea grozave la gust, deși părea coapte și chiar începea să se strice. Celălalt mâncat era mai bun și avea un gust combinat între pară și pepene galben și roșu cu un strop de kiwi.
Nota: 8, dar dacă aveți noroc... Fructul va fi de nota: 10 (la gust).

De unde cumpăr pitahaya/dragon fruit/fructul dragonului/pitaya și ce preț are?
1.  Selgros; preț: 24 lei bucata
2. METRO, tot vreo 20 lei bucata
3. Carrefour; vreo 15 lei bucata - 3-5 lei când e la reduceri.
4. SU MARKET Afumați
Extra info: fragrantica.ro
Am mai vorbit de fructul acesta aici (e și un clip video în limba română)
Țara de origine: Necunoscută (n-am putut să mă uit prea bine de unde e)

Îți place articolul? 
Test realizat în: 08 noiembrie 2014

Ați observat că am tot încercat diverse fructe exotice. Am încercat: fructe de cactusbaby ananas, guave (cam necoaptă totuși - am observat că e coaptă guava când acel soi e de culoare galbenă, ca și lămâia), lycheefructul pasiuniigranadillakiwanomangostanpepene verde cu miez galben (nu e un fruct exotic), pepino, păpălău (physalis), pitahaya, carambola, kumquats, tamarillo.
Așadar, am să fac un rezumat...

  1. Cele mai bune încercări de până acum au fost cele făcute cu:  baby ananaslycheefructul pasiuniigranadillamangostanpepene verde cu miez galben, pepino, pink pitahaya (cu miez alb), kumquats. Pe acestea le recomand! Nu trebuie ignorate când mergi la magazin și dacă mai sunt și la reduceri... nu ezitați să le achiziționați!!!
  2. Testele mai puțin reușite au fost cu: guavele (dacă nu au coaja galbenă, nu cumpărați; alegeți mai bine un nectar MAAZA)! Mi-am luat țeapă la o a doua încercare cu mangostane: erau la 5 lei caserola, dar bune de aruncat; n-au avut miez și pe degete se lua un praf, parcă era pământ - deci acesta e semnul că nu mai sunt de consumat - alt semn: sunt mult prea tari și mai ales, nu curge vreo zeamă roșie când sunt tăiate.
  3. Fructe ce NU mi-au plăcut: tamarillo și carambola
  4. Fructe bune, DAR nu mă dau în vânt după ele: fructe de cactuskiwano, păpălău (physalis)

Sponsored ADS:
Cum sunt și fructe cărora nu le-am făcut o recenzie, am să vă povestesc pe scurt:
  1. Pepino cum îi spune și numele, este un pepene (deși cam greșesc cu această afirmație). Mai exact, are gustul unui pepene galben de dimensiuni mult mai mici + ceva specific. Coaja sa e fie galbenă, fie mov. L-am gustat acum un an (era cel cu coaja galbenă), dar era cam necopt. L-am ținut vreo două săptămâni lângă o banană și la căldură. A avut succes metoda, s-a schimbat culoarea cojii în portocaliu și s-a încrețit puțin coaja (semne că fructul e copt sau copt). Coajă e impropriu spus; mai repede ar fi corect: pieliță. E dulce, merită încercat. Ce mai e de știut? Cu grijă, se poate cultiva și în apartament sau într-o seră. Totodată, numele de pepino mai este asociat și cu un castravete; o greșeală, zic eu. Coaja e foarte subțire, cum am mai spus... e o pieliță. Are semințe: mici și puține; nu se mănâncă semințele! Eu nu i-am consumat nici coaja.
    Alte varietăți: pepino mov; probabil are același gust, cel copt e ca în imagine.
    Cum crește? Precum roșiile, aș putea spune din ce văd în imagine. Pare a fi o plantă agățătoare ce rezistă și într-un ghiveci. E originar din Peru.
    Eu l-am testat prima dată în iarna aceasta, 2014. L-am luat de la BILLA cu aproximativ 5 lei bucata. Adesea, o bucată costă cel puțin 15 lei și mai e și necopt. L-am prins la reduceri. Se mai găsește la: Selgros (aveau varianta pe mov de curând), METRO, cora, Carrefour (din când în când), SU MARKET (complexul de legume-fructe)
  2. Pitahaya - un fruct ce l-am testat acum vreo 2-3 zile. Mi-a fost teamă că nu va fi bun! Arată și frumos, dar și înfricoșător. Tare rău îmi pare că nu l-am pozat (am aparatul foto defect; e în garanție)! L-am nimerit copt și la reduceri! Varianta: cu miez alb. Părerea: excepțional fruct (nota 10+)! Gust: 85% gust de pere, foarte dulce și 15% aromă specifică + un strop de kiwi. Spre deosebire de kiwi, acesta nu are acea acreală ce-ți face afte pe limbă Rezumat: gust între pere și lychee combinat cu un strop de kiwi. Am dat 5,99 lei pe el (o bucată, la reduceri și luat din Carrefour; mai e și la Selgros: 22-25 lei bucata)! În România vei găsi doar varianta cu miez alb. El este de 3-4 feluri: miez alb, miez roșu, coajă mov cu miez mov, coajă galbenă cu miez alb. Se mai numește și dragon fruit; nu prea ai cum îl cultiva în România. Cum se alege? Trebuie să fie de un roșu aprins; cu cât nuanța e mai închisă de roșu, cu atât e mai dulce. Mai trebuie să aibă frunzele roșii sau galbene și veștejite. Să nu aibă lovituri și să fie moale cât de cât (ca și un kiwi). Alte semne: miezul iese ușor de pe coajă. O poză sugestivă cu un fruct copt: aiciMiros: coaja e fără miros, interiorul are puțin miros de pepino.
    Cum și ce se consumă din el? Miezul alb cu tot cu semințe; sunt comestibile. Nu are niciun cotor și se taie cu un cuțit; e zemos, culoare zeamă: albă spre incolor. Se mănâncă cu lingurița sau se fac cuburi și se papă cu furculița. Nu diferă modul de consum față de un kiwi; coaja nu e comestibilă!
    Cum crește? Într-un cactus; video aici.
    Două recenzii video se pot urmări: aici (în Română; varianta cu miez roșu) și aici (în engleză; mai multe tipuri... mov, galben...).
  3. Carambola - este un fruct atractiv vizual. Se mai numește și fructul stea datorită formei căpătate prin tăiere. Are o coajă cerată, crește și-n ghiveci și niște semințe albe, micuțe și fragile (se pare că-s comestibile; nu le-am mâncat ca să fiu sigur). Se mai aseamănă, după tăiere, cu steaua de mare. Sucul este gălbui și se mâncă întreg fructul; mai puțin codița. Are un gust de flori de pădure sau de apă de colonie. De asemeni, mi se părea că mănânc cactuși; nu știu, ceva tare ca la castraveți. A fost copt, era galben-portocaliu la culoare, avea miros de parfum identic cu gustul și ceva pete maronii. se poate tăia după nervuri sau ca și o stea. Gust: dulce-acrișor. L-am luat de la Billa cu vreo 5lei bucata, în iarnă; Se mai găsește la Carrefour, Selgros; METRO. L-am mâncat mai greu, dar n-a fost chiar așa de rău.
    Fructul copt e cel galben-portocaliu cu mici pete maronii, are un miros de floare de cireș și arată așa. Copacul arată așa. N-aș mai cumpăra a doua oară.
  4. Păpălău (physalis) - este tot un fruct ce crește în tufe. Se găsește și în România, dar mai rar; în munți în general. Se mai numesc și lampioane chinezești. Seamănă la gust cu măceșele și sunt acoperite într-un cocon unsuros ce-și lasă acea unsoare și pe fructe. Coconul nu se mănâncă, fructele sunt pline de semințe, fructe dulce-acrișoare, portocalii și se mănâncă cu-totul (fără cocon). Deși cresc și-n România, nu sunt așa de cunoscute. Se poate face gem din ele, au zeamă destulă. Se mai aseamănă și cu zarzărele. Sunt coapte când coconul este roșu sau maro. Se găsesc la hypermarket-uri doar la caserole; vreo 5 lei 100 grame. Le puteți cultiva și în grădină, se găsesc semințe! Sunt destul de ușoare. Mie nu prea mi-au plăcut la gust. Așa arată fructul
  5. Kumquats - sunt tot niște fructe ce cresc în niște copăcei. Se mănâncă cu tot cu coajă; sunt dulci-acrișoare și aproape identice cu portocalele, dar nu prea au miez. Au și sâmburi, 1-2. Se aleg exact ca portocalele și au cam același miros; cele mai mari sunt cu mai mult miez și uneori au cu vreo 1-2 semințe mai mult. Mai exact sunt MINI portocale, poate puțin mai dulci. Sunt specifice Chinei și zonei Asiatice, aceea fiind zona de proveniență. Prin septembrie 2013 am mâncat prima dată. Se vindeau la Carrefour, la kilogram; aproximativ 10 lei (sper să nu greșesc). Sunt ușoare; una ar costa vreo 20-30 bani. Actualmente le-am văzut doar la caserole și-s mai scumpe! Se mănâncă cu tot cu coajă (sau miezul pe care nu prea îl are; depinde cum preferați deoarece coaja e comestibilă). Ele arată așa și așa Mi-au plăcut, le recomand! Nota: 9.

Dintre exotisme, am mai auzit de yumberry; aș mânca. La legume am văzut YUCA din Costa Rica, prezentă lângă nuca de cocos; arată ca o bâtă pe care o aveau oamenii preistorici (sau ai peșterii) și avea un miros de pufuleți Star cu alune. Cică se rade miezul alb și se mănâncă cu diverse; preț 9,99 lei bucata. Nu prea-mi vine să încerc. 
  • La fructe am mai văzut papaya și big papaya. Nu o să-mi iau; am băut suc MAAZA și a fost oribil: gust de vomă - părerea mea. Am informații despre fruct... Problema e că la noi mai mereu e verde (culoarea sa obișnuită este galbenă - semn că este copt; și moale la palpare). Se mănâncă doar pulpa de culoare portocalie; coaja nu știu dacă miroase a ceva fiind mereu verde pe rafturi. De semințe să nu vă atingeți! Semințele sunt înlocuitorul perfect al piperului, de aceea am zis că nu se mănâncă. Ca și condiment se pot folosi semințele fructului papaya!

    Întrebări? Vă aștept pe facebook, în secțiunea de comentarii de pe blog (e la sfârșitul articolului), pe instagram, e-mail, etc.
    Îți place articolul? 
    Testele nu se opresc aici!!! Vom continua să încercăm și alte produse exotice, dacă vor fi noutăți!

    Articol realizat în: 01 septembrie 2014