POSTĂRI ANTERIOARE? CITEȘTE-LE ⇒
În curs de afișare...

Persoane interesate

Se afișează postările cu eticheta legume exotice. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta legume exotice. Afișați toate postările

Îți place articolul? 
Test realizat în: 04 decembrie 2014

Plntains - Banane gigant

NU UITA să citești cu atenție și secțiunea „Concluzie” și să-ți lași e-mail-ul când ți se cere!
Pe scurt:
Plantains este soiul unor banane gigant. La hypermarket le veți găsi sub denumirea de banane gigant. Eu inițial nu știam la ce se folosesc, erau și verzi... Mă așteptam să se mai coacă; așa s-a intâmplat, dar nu foarte mult s-au copt! Inițial nu aveam chiar nicio informație, dar m-am hotărât să cumpăr totuși o banană. Ulterior aflu că sunt niște banane pentru gătit! Ele se consumă verzi, sunt foarte tari! Galbene nu prea se comercializează. Se mai comercializează negre! Informațiile găsite mă conduc la afirmația aceasta: în acele zone, această banană înlocuiește foarte bine cartoful. De asemeni, e foarte bună pentru prăjit și mai ales la plăcinte (în loc de mere să puneți banane)! A mea s-a mai înmuiat puțin într-o săptămână! 
Cum se alege și păstrează?
Important e să nu fie lovită, în rest nu contează! E bine să fie și puțin galbenă și eventual o lăsați lângă o altă banană timp de vreo săptămână lângă o sursă de căldură și la întuneric. Repet, nu e obligatoriu! Se pot consuma imediat după cumpărare, chiar dacă au coaja verde! De păstrat nu prea aveți ce păstra. Se va înnegri, dar se va putea consuma ca pe o banană gigant neagră! Condițiile de păstrare sunt identice cu cele ale unei banane clasice, eventual ca și cele ale castraveților sau cartofilor!





Cum se recunoaște plaintains (cum se diferențiază de Cavendish)?
Diferențele vizibile sunt legate de mărime, la palpare (mai tari și puțin mai zgrunțuroase), n-au coadă și la vârf diferă puțin.
Cum se mănâncă și cum se taie plantains, banana gigant?
Cum sunt trei variante comercializate în lume, ele se pot mânca diferit. Cele verzi se taie cu cuțitul la capete și se crestează după dungile acesteia (defapt toate trebuiesc tăiate așa), apoi se ia cu mâna și se îndepărtează coaja de miez. Cea verde se pune la prăjit în ulei, la un moment dat se scoate din ulei, se strivește și se dă prin lapte (dacă doriți; sunt bune și dacă nu se dau prin lapte), apoi iarăși se mai prăjește un timp. Cea galbenă se pune la fiert în coajă (preferabil după ce s-a tăiat capetele) și apă, apoi se servește ca pe cartofii fierți. Cele negre se prăjesc, de asemeni. Se mai pot utiliza la plăcinte cu banane (în loc de mere). Un clip descriptiv în acest sens găsiți și aici: youtu.be/NknanHqE64k (în limba engleză) și aici: https://www.youtube.com/watch?v=D-chQCzVI1c.
Caracteristici (pentru varianta neprăjită; prajită; detalii în concluzie):
Miros: în exterior n-are niciun miros, în interior: a castravete crud sau a guavă necoaptă
Gust: de castraveți și de mere necoapte. E foarte făinoasă, dar nu e nici tare. Se poate mesteca ușor, dar e greu de mâncat. Se mai aseamănă puțin și cu cartofii la gust; mai ales la gustul de amidon, deoarece pare să aibă o concentrație destul de mare. Pare să se simtă destul de puternic și gustul de amidon.
Culoare: verde inițial, puțin mai galbenă după o săptămână de stat lângă o altă banană, la întuneric și lângă o sursă de căldură. Miezul este de culoare albă.
Aspect: lungi și fără codiță. Se desprinde foarte greu coaja dacă n-o crestezi!
Gramaj: o banană are cam 200 grame; a mea a avut 0,232 kilograme
Poze :
Banana gigant
În ziua cumpărării
Banane gigant
După o săptămână
Banane gigant
cam atât se taie din vârf
Banane gigant
atât se taie
Banane gigant
apoi se decojește
Banane gigant
așa arată decojită
Banane gigant
în tigaia încinsă
Banane gigant

Banane gigant
după prăjire
Concluzie:
Nu prea are gustul banane obișnuite și clar trebuie gătită, prăjită. Nu prea ai cum s-o mănânci așa! Recomand prăjirea ei în ulei (întâi încins) până se rumenește. Se prăjește exact ca pe cartofi (timp de 2-3 minute maxim 5 că se fac scrum apoi)! Deși vor părea tare ca piatra, devine genială! Extraordinar de bună și cu gustul unor cartofi prăjiți. E un gust dulceag, o combinație între cartofi și aluat de foi etaj. Mai exact, cam are gust de cartofi dulci prăjiți! E identic cu gustul chips-urilor LAY's rumeniți la cuptor și cu sare! Puteți pune peste și cașcaval ori alte mirodenii (vegeta, piper, orice puneți și pe cartofii prăjiți).
Nota: 5 pentru consum crud și 10+++++++ pentru consumarea ei prăjită. Merită! Recomand!!!!

De unde cumpăr Plantains (banane gigant)?
1. Doar din Kaufland și de sărbătorile de iarnă (mi se pare că e un fruct sezonier)
Preț: 19,99 lei/kg în 27 noiembrie 2014 la Brașov; pe mine m-a costat 3,48 una
Țara de proveniență: Ecuador
Importator: Tropical Fruit Company Olanda
Site: http://www.tfc-holland.nl/en/catalog/1/24/plantain
Distribuite prin: rețelele Kaufland (din toată țara posibil).

Ați observat că am tot încercat diverse fructe exotice. Am încercat: fructe de cactusbaby ananas, guave (cam necoaptă totuși - am observat că e coaptă guava când acel soi e de culoare galbenă, ca și lămâia), lycheefructul pasiuniigranadillakiwanomangostanpepene verde cu miez galben (nu e un fruct exotic), pepino, păpălău (physalis), pitahaya, carambola, kumquats, tamarillo.
Așadar, am să fac un rezumat...

  1. Cele mai bune încercări de până acum au fost cele făcute cu:  baby ananaslycheefructul pasiuniigranadillamangostanpepene verde cu miez galben, pepino, pink pitahaya (cu miez alb), kumquats. Pe acestea le recomand! Nu trebuie ignorate când mergi la magazin și dacă mai sunt și la reduceri... nu ezitați să le achiziționați!!!
  2. Testele mai puțin reușite au fost cu: guavele (dacă nu au coaja galbenă, nu cumpărați; alegeți mai bine un nectar MAAZA)! Mi-am luat țeapă la o a doua încercare cu mangostane: erau la 5 lei caserola, dar bune de aruncat; n-au avut miez și pe degete se lua un praf, parcă era pământ - deci acesta e semnul că nu mai sunt de consumat - alt semn: sunt mult prea tari și mai ales, nu curge vreo zeamă roșie când sunt tăiate.
  3. Fructe ce NU mi-au plăcut: tamarillo și carambola
  4. Fructe bune, DAR nu mă dau în vânt după ele: fructe de cactuskiwano, păpălău (physalis)

Sponsored ADS:
Cum sunt și fructe cărora nu le-am făcut o recenzie, am să vă povestesc pe scurt:
  1. Pepino cum îi spune și numele, este un pepene (deși cam greșesc cu această afirmație). Mai exact, are gustul unui pepene galben de dimensiuni mult mai mici + ceva specific. Coaja sa e fie galbenă, fie mov. L-am gustat acum un an (era cel cu coaja galbenă), dar era cam necopt. L-am ținut vreo două săptămâni lângă o banană și la căldură. A avut succes metoda, s-a schimbat culoarea cojii în portocaliu și s-a încrețit puțin coaja (semne că fructul e copt sau copt). Coajă e impropriu spus; mai repede ar fi corect: pieliță. E dulce, merită încercat. Ce mai e de știut? Cu grijă, se poate cultiva și în apartament sau într-o seră. Totodată, numele de pepino mai este asociat și cu un castravete; o greșeală, zic eu. Coaja e foarte subțire, cum am mai spus... e o pieliță. Are semințe: mici și puține; nu se mănâncă semințele! Eu nu i-am consumat nici coaja.
    Alte varietăți: pepino mov; probabil are același gust, cel copt e ca în imagine.
    Cum crește? Precum roșiile, aș putea spune din ce văd în imagine. Pare a fi o plantă agățătoare ce rezistă și într-un ghiveci. E originar din Peru.
    Eu l-am testat prima dată în iarna aceasta, 2014. L-am luat de la BILLA cu aproximativ 5 lei bucata. Adesea, o bucată costă cel puțin 15 lei și mai e și necopt. L-am prins la reduceri. Se mai găsește la: Selgros (aveau varianta pe mov de curând), METRO, cora, Carrefour (din când în când), SU MARKET (complexul de legume-fructe)
  2. Pitahaya - un fruct ce l-am testat acum vreo 2-3 zile. Mi-a fost teamă că nu va fi bun! Arată și frumos, dar și înfricoșător. Tare rău îmi pare că nu l-am pozat (am aparatul foto defect; e în garanție)! L-am nimerit copt și la reduceri! Varianta: cu miez alb. Părerea: excepțional fruct (nota 10+)! Gust: 85% gust de pere, foarte dulce și 15% aromă specifică + un strop de kiwi. Spre deosebire de kiwi, acesta nu are acea acreală ce-ți face afte pe limbă Rezumat: gust între pere și lychee combinat cu un strop de kiwi. Am dat 5,99 lei pe el (o bucată, la reduceri și luat din Carrefour; mai e și la Selgros: 22-25 lei bucata)! În România vei găsi doar varianta cu miez alb. El este de 3-4 feluri: miez alb, miez roșu, coajă mov cu miez mov, coajă galbenă cu miez alb. Se mai numește și dragon fruit; nu prea ai cum îl cultiva în România. Cum se alege? Trebuie să fie de un roșu aprins; cu cât nuanța e mai închisă de roșu, cu atât e mai dulce. Mai trebuie să aibă frunzele roșii sau galbene și veștejite. Să nu aibă lovituri și să fie moale cât de cât (ca și un kiwi). Alte semne: miezul iese ușor de pe coajă. O poză sugestivă cu un fruct copt: aiciMiros: coaja e fără miros, interiorul are puțin miros de pepino.
    Cum și ce se consumă din el? Miezul alb cu tot cu semințe; sunt comestibile. Nu are niciun cotor și se taie cu un cuțit; e zemos, culoare zeamă: albă spre incolor. Se mănâncă cu lingurița sau se fac cuburi și se papă cu furculița. Nu diferă modul de consum față de un kiwi; coaja nu e comestibilă!
    Cum crește? Într-un cactus; video aici.
    Două recenzii video se pot urmări: aici (în Română; varianta cu miez roșu) și aici (în engleză; mai multe tipuri... mov, galben...).
  3. Carambola - este un fruct atractiv vizual. Se mai numește și fructul stea datorită formei căpătate prin tăiere. Are o coajă cerată, crește și-n ghiveci și niște semințe albe, micuțe și fragile (se pare că-s comestibile; nu le-am mâncat ca să fiu sigur). Se mai aseamănă, după tăiere, cu steaua de mare. Sucul este gălbui și se mâncă întreg fructul; mai puțin codița. Are un gust de flori de pădure sau de apă de colonie. De asemeni, mi se părea că mănânc cactuși; nu știu, ceva tare ca la castraveți. A fost copt, era galben-portocaliu la culoare, avea miros de parfum identic cu gustul și ceva pete maronii. se poate tăia după nervuri sau ca și o stea. Gust: dulce-acrișor. L-am luat de la Billa cu vreo 5lei bucata, în iarnă; Se mai găsește la Carrefour, Selgros; METRO. L-am mâncat mai greu, dar n-a fost chiar așa de rău.
    Fructul copt e cel galben-portocaliu cu mici pete maronii, are un miros de floare de cireș și arată așa. Copacul arată așa. N-aș mai cumpăra a doua oară.
  4. Păpălău (physalis) - este tot un fruct ce crește în tufe. Se găsește și în România, dar mai rar; în munți în general. Se mai numesc și lampioane chinezești. Seamănă la gust cu măceșele și sunt acoperite într-un cocon unsuros ce-și lasă acea unsoare și pe fructe. Coconul nu se mănâncă, fructele sunt pline de semințe, fructe dulce-acrișoare, portocalii și se mănâncă cu-totul (fără cocon). Deși cresc și-n România, nu sunt așa de cunoscute. Se poate face gem din ele, au zeamă destulă. Se mai aseamănă și cu zarzărele. Sunt coapte când coconul este roșu sau maro. Se găsesc la hypermarket-uri doar la caserole; vreo 5 lei 100 grame. Le puteți cultiva și în grădină, se găsesc semințe! Sunt destul de ușoare. Mie nu prea mi-au plăcut la gust. Așa arată fructul
  5. Kumquats - sunt tot niște fructe ce cresc în niște copăcei. Se mănâncă cu tot cu coajă; sunt dulci-acrișoare și aproape identice cu portocalele, dar nu prea au miez. Au și sâmburi, 1-2. Se aleg exact ca portocalele și au cam același miros; cele mai mari sunt cu mai mult miez și uneori au cu vreo 1-2 semințe mai mult. Mai exact sunt MINI portocale, poate puțin mai dulci. Sunt specifice Chinei și zonei Asiatice, aceea fiind zona de proveniență. Prin septembrie 2013 am mâncat prima dată. Se vindeau la Carrefour, la kilogram; aproximativ 10 lei (sper să nu greșesc). Sunt ușoare; una ar costa vreo 20-30 bani. Actualmente le-am văzut doar la caserole și-s mai scumpe! Se mănâncă cu tot cu coajă (sau miezul pe care nu prea îl are; depinde cum preferați deoarece coaja e comestibilă). Ele arată așa și așa Mi-au plăcut, le recomand! Nota: 9.

Dintre exotisme, am mai auzit de yumberry; aș mânca. La legume am văzut YUCA din Costa Rica, prezentă lângă nuca de cocos; arată ca o bâtă pe care o aveau oamenii preistorici (sau ai peșterii) și avea un miros de pufuleți Star cu alune. Cică se rade miezul alb și se mănâncă cu diverse; preț 9,99 lei bucata. Nu prea-mi vine să încerc. 
  • La fructe am mai văzut papaya și big papaya. Nu o să-mi iau; am băut suc MAAZA și a fost oribil: gust de vomă - părerea mea. Am informații despre fruct... Problema e că la noi mai mereu e verde (culoarea sa obișnuită este galbenă - semn că este copt; și moale la palpare). Se mănâncă doar pulpa de culoare portocalie; coaja nu știu dacă miroase a ceva fiind mereu verde pe rafturi. De semințe să nu vă atingeți! Semințele sunt înlocuitorul perfect al piperului, de aceea am zis că nu se mănâncă. Ca și condiment se pot folosi semințele fructului papaya!

    Întrebări? Vă aștept pe facebook, în secțiunea de comentarii de pe blog (e la sfârșitul articolului), pe instagram, e-mail, etc.
    Îți place articolul? 
    Testele nu se opresc aici!!! Vom continua să încercăm și alte produse exotice, dacă vor fi noutăți!

    Articol realizat în: 01 septembrie 2014
    Kiwano (melano) - un fruct exotic interesant
    melano, pepene cu coarne, castravete african, pikano







    Generalități wikipedia:
    Conform wikipedia și a altor site-uri, „Cucumis metuliferus”, cunoscut și sub numele de pepenele cu coarnecastravete african cu coarnepepenele jeleumelanopikano sau kiwano, este o specie anuală din specia castravetelui și a pepenelui, fiind fructul unei plante agățătoare exotice din aceeași familie cu pepenele. Fructul acestei plante se poate mânca, dar este cel mai des folosit ca decorație pentru alte mâncăruri. Este o specie nativă în Africa, originară din zona deșertului Kalahari, dar este cultivat și în Maroc, Portugalia, California, Chile, Australia și Noua Zeelandă. În Zimbabwe, acest castravete este numit 'gaka' sau 'gakachika' și este folosit ca un fruct sau în salate și doar rar ca decorație. Este mâncat verde, proaspăt copt sau bine copt. Crește natural în câmpuri și în zone împădurite, având până după recoltare spini/țepi. Planta arată ca cea a fasolei păstăi și crește ca o tufă. De asemeni, aceasta are și spini cum are și un salcâm. Gustul său este o combinație între castravete și zucchini sau, când este copt, între banană, castravete și lămâie. Coaja sa este comestibilă și în anumite zone se mănâncă. Există o specie care nu are coarne, dar are gust similar. Semințele sunt acoperite într-o substanță gelatinoasă. Pielea fructului este bogată în vitamina C și în fibre. Înainte de consum se poate adăuga sare sau zahăr pentru a accentua gustul. Este bogat în substanțe folositoare, conținând vitamina A, B și C, precum și minerale esențiale cum este calciul, potasiul, magneziul și fosforul, carotenul și licopenul. Acesta are un conținut ridicat de antioxidanți .


    El are multe semințe, o pulpă de culoare verde ce acoperă fiecare sămânță; o pulpă gelatinoasă. 

    Cum se mănâncă?
    Fructul sau leguma se mănâncă cu tot cu semințe și se mai aseamănă cu un bostan. Se poate folosi în diverse combinații sau consuma ca atare. Se poate tăia în felii sau pe transversală. Nu contează prea mult cum se taie, nu are importanță. Cum v-am spus; și coaja este comestibilă, dar cum a venit de la mii de kilometri nu vă recomand s-o consumați, căci nu-l puteți spăla cu detergent și apoi mânca.

    Beneficii aduse prin consum:
    Din punct de vedere nutrițional, unul dintre cele mai mari beneficii aduse de fructul kiwano este cantitatea sporită de vitamina C (deși n-am simțit gustul de acru, poate mai degrabă pe cel amar). Valoarea energica a 100 g de kiwano este de 183 kJ, echivalentul a 44 kcal. O lingură cu kiwano poate avea circa 4 grame de proteine, adică tot cam atâtea câte se găsesc într-o lingură cu unt de arahide. Pe lângă acestea, se mai regăsesc 287 miligrame de potasiu (circa jumătate din cât există într-o banană), Vitamina A, Vitamina B6, beta-caroten, calciu, fier, magneziu, fosfor și zinc.


    Îl putem cultiva și în România!
    Unii îl cataloghează ca o legumă, deși mulți spun că este un fruct. Fructul se poate cultiva și în România, dar va fi greu să obțineți rezultate. Este un fruct sezonier, recolta fiind anuală. 
    Conform celor de la http://www.gradinabakker.ro referitor la plantare: „Semințele de Kiwano nu necesită vreun tratament, înainte de însămânțare. Pentru a încuraja germinarea, puteți ține semințele în apă călduță, timp de 12 ore. Florile sunt atât femeiești cât și bărbătești, iar pentru a încuraja polenizarea, este recomandat să plantați 2-3 exemplare apropiate unul de celalălt. Albinele se vor ocupa de restul.

    Metoda de semănare  Kiwano iubește căldura. Însămânțați în interior sau într-o seră, începând cu mijlocul lunii aprilie. Puteți folosi, de asemenea o mini seră, folosind bănuți de turba speciali pentru răsaduri de legume, sau o jardinieră obișnuită. Ideal ar fi să încălziți mini sera, în plan vertical, de jos în sus. Dacă veți menține o temperatură constantă de cel putin 20 °C (zi și noapte), semințele vor germina garantat. Introduceți sămânța în banutul de turba, la o adâncime de 0,5 cm, apoi acoperiți gaura. Amplasați mini sera pe pervazul ferestrei. În funcție de temperatură, semințele vor germina într-un interval de o săptămâna. La câteva zile după germinare, deschideți capacul, pentru aerisire. După ce răsadurile ajung la o înălțime de 10 cm, acestea trebuie să fie aclimatizate la condițiile din exteriorul serei. Pentru aceasta, deschideți capacul timp de o ora în prima zi, 2 ore în cea de a doua zi, etc. După 5 zile, se vor obișnui cu umiditatea din atmosfera și pot fi plantate în ghivece mai încăpătoare. Pentru a se putea dezvolta cât mai viguros, asigurați răsadurilor o temperatua de cel putin 20 °C cât mai mult timp cu putință.“ Referitor la întreținere, gradinabekker menținonează: „Fiind plantă târâtoare, există riscul ca fructele ce cresc direct pe sol, să putrezească, așadar așezați sub plante un strat de paie sau folie neagră din plastic. Folia neagră din plastic va ajuta la încălzirea solului, permițând plantelor sa se dezvolte mai rapid. Puteți folosi, de asemenea, o bucată de scândură pentru a nu permite fructelor să atingă solul. Este recomandat sa direcționați lăstarii în sus, la fel ca în cazul castraveciorilor. Pentru a oferi sprijin plantei, puteți folosi gard din sârmă împletită. Kiwano sa va dezvolta repede și viguros dacă veți administra fertilizatori. Pentru aceasta, puteți folosi îngrășământul organic pentru roșii, sau chiar cel pentru flori. În perioadele secetoase, udați intensiv. Pentru a îndepărta buruienile, este recomandat să le smulgeți, nu să le retezați folosind săpăliga, evitând astfel vătămarea rădăcinilor. Astfel, Kiwano se va putea dezvolta sănătos.
    Recoltarea   Tăiați fructul de pe tulpină folosind un cuțit bine ascuțit. Fructele sunt comestibile atunci când sunt complet coapte. Le puteți folosi și ca element decorativ, iar în sensul acesta este recomandat sa le recoltați când sunt necoapte, pentru a rezista mai mult.“

    Cum se păstrează?

    Puteți păstra Kiwano (Melano) în frigider sau în pivniță vreme de cel puțin două săptămâni. Fiind foarte decorativ, va înfrumuseța farfuriile dumneavoastră și poate fi un excelent fruct.

    Strict părerea mea (n-am pus nimic pe el și îmi pare rău acum; trebuia să pun niște zahăr):
    Caracteristici:
    Miros: nu are aproape niciunul, nici la interior, nici la exterior
    Gust: aproape fără gust, după o perioadă de câteva zeci de secunde se simte un gust puțin dulceag și asemănător cu sucul Rubicon Guanabana, adică cam de castravete. Semințele sunt comestibile și sunt la gust ca cele de bostan. Cred că e ca și bostanul acest fruct. Cred că s-ar mai asemăna la gust cu iarba verde.
    Culoarea: este cum se vede, cu cât e mai moale și mai portocaliu, cu atât e mai copt.
    Consistență: gelatinoasă și are multe semințe.
    Aspect: în funcție de imaginația fiecăruia, poate spune că seamănă cu un arici, o grenadă, o jucărie pentru câini sau cu un buzdugan. Eu zic că a fost destul de copt.

    Concluzie:
    E bun, nu provoacă greață, dar nu cred că mai cumpăr a doua oară. Consumat ca atare e ca și cum ai mânca un jeleu Dr.Oetker cam apos. Se aseamănă cu pepenele galben doar pentru că e foarte apos și are semințe ca acesta. Întrr-o prăjitură, cremă, salată de fructe cred că merge. Dar așa nu prea e cine știe ce. Mai mâncasem odată un jeleu ce-l făceai tu acasă. Era un oraf ce se găsea la supermarket-ul „profi”, turnai apă și ieșea un jeleu verde. Exact ca acela are gustul! Definiția produsului: jeleu natural cu semințe. Sper ca vouă să vă placă. Pe mine nu m-a impresionat. Poftă bună!

    Nota: 7


    De unde cumpăr?
    1. Carrefour, fruttafresh.ro, Selgros, METRO, cora, etc.

    Preț 3,99 lei în Carrefour în 28 iulie 2014. Era la promoție, deci nu-l veți mai găsi prea curând la acest preț (de obicei e pe la 15 lei bucata)!
    Poze :



    melano, pepene cu coarne, castravete african, pikano
    melano, pepene cu coarne, castravete african, pikano
    melano, pepene cu coarne, castravete african, pikano
    melano, pepene cu coarne, castravete african, pikano
    melano, pepene cu coarne, castravete african, pikano
    melano, pepene cu coarne, castravete african, pikano
    melano, pepene cu coarne, castravete african, pikano
    melano, pepene cu coarne, castravete african, pikano
    melano, pepene cu coarne, castravete african, pikano
    melano, pepene cu coarne, castravete african, pikano
    melano, pepene cu coarne, castravete african, pikano
    PS. În timp constat că într-adevăr seamănă puțin la gust și cu pepenele galben. Deci are câte ceva dintr-un castravete, pepene galben, un bostan și un jeleu. Din banană n-am găsit să aibă ceva, iar din lămâie are semințele de un aspect aproape identic și acea substanță gelatinoasă ce parcă seamănă cu pulpa unei lămâi.
    Test realizat în: 01 august 2014

    Cartofi mov/violet

    Cartoful violet este originar din zona lacului Titicaca, fiind cultivat în campiile înalte îi pantele muntoase din Peru și Bolivia. Acest soi de cartofi sunt de culoare violet, atât la interior, cât și la coajă. Acest cartof  a fost „aclimatizat”, de curând, și în Europa (Scoția, Germania și chiar România - se vând foarte scumpi cei românești - chiar 30 lei kg).
    Odinioară, în România antebelică, acești cartofi se cultivau și în România și era ceva obișnuit. Soiul era Vitelotte noir-un, un soi foarte vechi soi din Alsacia.

    wikipedia în engleză 

    Eu îl urmăresc de mult timp. am dat de el pe un site românesc de comerț cu fructe-legume. Ulterior am aflat că se găsesc și la Mega Image Concept Store București (9 lei kg acum - așa am citit pe undeva și ar fi din Olanda). I-am stresat puțin și pe cei din localitatea mea, fără succes însă. Dar iată că cei de la Kaufland parcă m-au ascultat și au adus o cantitate măricică (cam 5-10 kg erau astăzi pe stoc). Se găsesc lângă cântarul de la legume (în Brașov) și sunt în caserolă, cam 4 cartofi în fiecare caserolă. Per total au 500 g (sau mai mult cu până la 50 g). Sunt aduși din Germania printr-un distribuitor maghiar.

    În magazin nu au culoarea specifică, fiind acoperiți de pământ. Acolo parcă
    miroseau a cartofi copți. Spălându-i, n-au vreun miros deosebit.

    L-am spălat, decojit (unul din ei) și am gustat crud. M-am stâmbat puțin din cauza culorii ciudate și a felului cum se simțeau mestecându-i și parcă aveau un pic de acid ceva. Am zis să îi fac prăjiți, că doar n-o avea nimic, fiind tot cartofi. Uitându-mă la ei în ciaun, constat o culoare splendidă, un peisaj deosebit. I-am tăiat manual și un pic mai groși... dacă îi tăiați la 0,3 sau 0,6 mm o să iasă extraordinar de bine... Apăi CHIPS-uri dacă îi faci... superb! Culoarea e violet spre mov, ca de cerneală! Foarte frumos!

    I-am scos din ciaun, i-am gustat și am constatat niște cartofi foarte buni, dulci, grași și care trag foarte bine grăsimea, neuscându-se. Totodată se fac și crocanți. Cred că sunt cei mai buni cartofi prăjiți mâncați vreodată! Sunt sănătoși și sunt asemănători la gust cu cei de la McDonalds. Am ras apoi puțin cașcaval delaco DeȘenviș și m-am bucurat de gustul deosebit, combinat cu greața pe care mi-o făceam văzând culoarea. Mi-au căzut bine la stomac, dar trebuia să-i mănânc cu ochii închiși.Nu se diferențiază cu mult de cartofii obișnuiți, dar sunt mult mai buni. Sunt mai dulci. Cred că foarte bine vor mai ieși copți la cuptor ori pireu cu unt. Ca ornament în diverse mâncăruri foarte bun mai e!

    Coaja nu a fost așa groasă, depinde de cât pământ au. Limba nu se colorează, dacă vă va trece cumva prin gând asta. Să vedem dacă apare ceva deosebit când voi merge la baie.


    Concluzie: Foarte buni, îi recomand cu plăcere, poate sunt mai buni cei din PERU sau unde se făceau inițial. Oricând aș înlocui celălalt soi de cartof cu acesta, fără ezitare, dacă și prețul ar fi mai mic. Nota 10!
    Unde se găsesc? Kaufland Brașov - caserolă 500 g la 5,99 lei azi văd că din 06 mai prețul a devenit 4,99 lei, 15 aprilie 2014 (dacă vreți vă arăt bonul)
                            Mega Image concep store București - 9 lei kg
                            http://www.fruttafresh.ro/shop/cartofi-violet/ doar pe comandă - e importator
    după o clătire cu apă
    Mai multe detalii oferite de alții: http://stirileprotv.ro/show-buzz/entertainment/cartoful-violet-noua-senzatie-de-la-aprozar-vindeca-tumorile-canceroase.html
                                                     http://special.gustos.ro/sanatate/retete-bloggeri/salata-de-cartofi-violet.html
    Mulțumim Kaufland pentru cartofii aceștia că i-ați adus!

    Ăsta nu e singurul test! Urmăriți-ne, vă propunem foarte multe teste interesante! Acesta este cel de al 40-lea! Deci e doar începutul! http://dintre-noutati.blogspot.ro/