Moșmonul japonez din Turcia - Nèfle (loquat nisper japonez), fructul uitat {review}
Test realizat în: 08 mai 2018
Pe scurt:
Moșmonul (Mespilus germanica), cunoscut la noi în țară și sub numele de gorun, micul, mostoc sau scoruș nemțesc, este un arbore fructifer din familia Rosaceae. L-am descoperit pe acesta în data de 02 mai 2018 pe rafturile unui hypermarket din România. Nu știam nimic de el, iar vânzătoarea (cine era la cântare), mi-a spus că nu-i bun, e acru. N-am crezut în ea și la câteva zile distanță de apariție, mi-am luat 2-3 fructe din acestea, deoarece scăzuse semnificativ prețul pe kilogram al lui.
Fructul de moșmon este pretențios la sol, crește de la șes până în zona montană, înflorește târziu, deci nu e afectat de brumă.
ATENȚIE! (cel puțin în cazul moșmonului japonez denumit și loquat) poate avea și efecte laxative. Semințele nu se mănâncă pentru că au în compoziție numeroase toxine alcaloide care dacă sunt consumate pot afecta sănătatea (stări de vomă, oprirea respirației, chiar moartea)! Supravegheați copiii când consumă acest fruct ! Cel puțin asta e valabil în cazul soiului japonez.
În Romania crește sălbatic prin poieni și la marginea pădurilor, dar se poate și cultiva (cel puțin celelalte soiuri care nu țin de loquat - nisperul japonez).
Fructele sale par a fi combinația dintre măr și măceș (cel puțin asta se știe la nivel general, părerea mea exactă va fi în video, în rândurile de mai jos), au mărimea unei nuci și sunt cunoscute încă din Antichitate. Moșmoanele s-au bucurat de o mare popularitate în Europa Occidentală în epoca Victoriană, fiind chiar menționate în versurile lui William Shakespeare.
Moșmoanele sunt de mai multe tipuri, soiuri (se pare). Ceea ce am eu, purta numele de moșmon japonez, loquat și nisper japonez (importat din Turcia; cât de japonez era, nu știu). Moșmonul japonez (Eriobotrya japonica) - numit uneori și nisper japonez - este un pom fructifer din subfamilia Maloideae a familiei Rosaceae, originar din sud-estul Chinei.
Despre el se mai știe că este un arbust mare, frunzele nu sunt căzătoare, ci e verde pe toată durata anului. Are coroana rotundă, trunchiul scurt și scoarța cenușie și rugoasă. Poate ajunge la înălțimi de 5-10 metri, dar statuta lui obișnuită e de 3-4 metri. Frunzele sunt alternante, simple de 10–25 cm lungime, verde închis, eliptice cu nervuri pronunțate.
Această specie prezintă particularitatea unică între pomii fructiferi de a înflori la sfârșitul toamnei sau începutul iernii, iar fructele se coc la sfârșitul iernii sau în primele săptămânii ale primăverii. Florile au 2 cm în diametru și sunt grupate câte 3-10 flori în panicul, sunt albe și au câte 5 petale.
Fructele sunt ovale, rotunde sau în formă de pară, grupate, având o lungime de 3-5 centimetri de culoare gălbui-portocalie uneori roșiatice. Miezul este suculent, dulce-acrișor cu aromă ce te duce cu gândul la gutuie (fiind o altă asemănare pe lângă cea amintită anterior). Fructul conține 3-4 semințe mari de culoare închisă.
Recenzia mea video, de pe contul meu de YouTube: manChi TV.
Caracteristici (după părerea mea, observate în urma testului meu):
Miros: aproape inexistent; a nimic
Gust: dulce-acrișor (mai mult dulce decât acrișor) și foarte puțin suculent. Tip măr ori morcov și un dulce asemănător unui morcov, poate puțin și spre
persimon (
kaki, sharon se mai numește) și măr. Puțin, duce și spre caise, gustul.
Culoare: galben-portocalie, varianta mea, tip japoneză, când fructul este copt
Aspect: minicaisă/piersică ori mini
grenadilla cu multe semințe mari (
raportate la dimensiunea fructului) la interior, de tăria unei felii de măr și aspectul exterior ca de
pepino (
asta ca și asemănare exterioară)
Gramaj: cam 55 grame, două fructe. Sunt foarte ușoare și mult prea puțin spornice. Doar după 1 kilogram simți c-ai consumat moșmoane, dar nu exagerați chiar cu atât. Cine știe ce reacții pot avea la 1 kilogram „crude” consumate.
Consistență: tăria unei felii de măr, suculența acestuia, dar și aceleași asemănări față de un morcove și mai puțin față de un
pepino
Proveniență: Turcia
Istoria și producția:
În Japonia se cultivă de aproximativ 1000 de ani dar a fost naturalizat aici mult înainte. De asemenea a fost naturalizat în India, Hawaii și teritoriile vecine. Este des menționat în literatura antică chinezească în poemele lui Li Bai. Liderul mondial al producției acestui fruct este Japonia urmat de Israel și Brazilia. Este de asemenea răspândit în țările riverane Mării Mediterane, în Uruguay, Noua Zeelandă, Argentina și Bermuda. Se pare că se mai găsește în Turcia și România, dar cel din România pare a fi diferit de cel japonez; soiul de moșmon japonez.
Cultivare:
Este ușor de cultivat și des întâlnit și ca arbore ornamental datorită frunzelor sale mari dă o notă exotică grădinii și oferă multă umbră. Se înmulțește prin semințe și este o specie care suportă bine seceta și frigul. Pentru un rod bogat este bine să se folosească îngrășăminte și să fie curățat periodic. Totodată, despre acest aspect s-a realizat un foarte bun reportaj în România, mai jos:
Moșmoane: Proprietăți Și Beneficii
Moșmoanele conțin un procent mai scăzut de apă (70%-74%), substanțe azotate, grăsimi (0,44%), tanine în fructele uscate(12%), mucilagii, acid citric, malic și tartric, potasiu, zaharuri, proteine, săruri minerale, celuloză. Ceaiul de moșmoane este bogat în beta-caroten, vitamina B1, vitamina C, calciu și fier. Sunt folosite și în medicină! Detaliul mai puțin cunoscut este că sunt folosite și în multe rețete de medicină naturistă. Dizolvarea pietrelor la rinichi, menținerea sănătății ochilor și combaterea dizenteriei sunt doar câteva dintre beneficiile moșmoanelor.
Proprietățile lui fac din fructul moșmonului, un foarte bun diuretic, eficient în tratarea diferitelor afecțiuni ale stomacului. Consumul regulat al moșmoanelor decojite ajută la tratarea pietrelor de la rinichi prin dizolvarea treptată a acestora, și sunt un remediu eficient și pentru diaree, dizenterie sau enterite. Ceaiul de moșmoane este și mai puternic, deoarece este bogat în vitaminele B1 și C, calciu, fier și betacaroten – ajutând la menținerea unei vederi sănătoase. Frunzele și rădăcina arbustului pot fi folosite chiar la tratarea malarie sau a leishmaniozei cutanate.
O variaţie a moşmonului, moşmonul japonez, produce fructe destul de diferite ca aspect şi nu este cultivat în România – însă fructele pot fi achiziţionate în anumite supermarketuri care prezintă o gamă mai extinsă de fructe exotice, cum a fost și în cazul meu.
Moșmoanele japoneze sunt, în plus, extraordinar de bogate în vitamina A – conținând 51% din doza zilnică recomandată a acestei vitamine în doar 100 grame – iar asta le face benefice pentru sănătatea pielii. Studiile de laborator recente arată că fructele bogate în vitamina A ar putea îmbunătăți protecția organismului împotriva diferitelor tipuri de cancer, de la cel pulmonar la cele ale cavității orale.
Ce beneficii mai aduc moșmoanele? Moșmoanele sunt fructe tonice, diuretice și au capacitatea de a regla tranzitul intestinal. Sunt recomandate pentru ameliorarea gutei (elimină urații), a reumatismului, tratarea diareei, a colitelor și a litiazei renale. Siropul de Loquat este folosit în medicina tradițională chineză pentru roșu în gât și expectorant, în situații de tuse.
Cum aleg şi cum păstrez moșmoanele?
Moșmoanele se culeg târziu, după prima brumă. Fie trebuie lăsate în copac până prind o culoare arămie și se înmoaie, fie, dacă sunt culese mai devreme, fructele trebuie păstrate în lădițe acoperite de fân până se coc bine. În cazul celor japoneze din Turcia, cele pe care le am eu sunt bune. Așa trebuie să arate. Un picuț am observat că se mai coc în timp, nefiind în pom. Chiar dacă ale mele intră spre calitatea a doua după cum arată, așa cum le-am avut eu sunt cele mai bune. Sunt foarte aromate așa și nu sunt acre sau cu vreun gust de necopt! Și soiul japonez vine deja copt, îl mai ții puțin prin casă și se mai coace de la sine.
Cum se prepară?
Moșmoanele se pot consuma după ce au fost lăsate să se coacă, ca atare, decojite, sau sub formă de dulceață, compot, jeleu, sirop, tarte, ceai, lichior sau prăjite în unt și cuișoare (cel puțin soiul de pom din România ce nu ține de cel japonez). Moșmoanele sunt un excelent desert de iarnă, iar în restaurantele gourmet puteți găsi diverse preparate din moșmoane servite alături de brânzeturi fine, ciuperci, trufe sau caviar. Siropul din 100 g fructe coapte în 500 ml de apă, cu 800 grame zahăr, se consumă în timpul iernii, câte două-trei linguri pe zi, pe stomacul gol. Pulberea din sâmburi de moșmon (o linguriță) se adaugă la un pahar de decoct din rădăcini de pătrunjel, fierte în vin, și se consumă zilnic, pentru combaterea litiazei renale. Frunzele astringente sunt folosite în gargarisme, contra aftelor bucale și inflamațiilor gâtului. Vinul din semințe de mormon, în care s-au macerat timp de 24 de ore sâmburi pisați (un pumn la un litru de vin alb); se bea câte un pahar dimineața, pe nemâncate, fiind eficient în combaterea gutei și a litiazei urinare. Compotul din fructe coapte: se prepară dintr-un kilogram de fructe, 800 g zahăr şi 600 ml de apă, cu efecte contra calculozei renale şi a gutei. Se consumă dimineața, în patru zile consecutive, pentru reglarea scaunelor în diaree şi dizenterie. (sursa: http://ziarullumina.ro/fructele-de-mosmon-reduc-nivelul-colesterolului-72719.html)
Cine le poate consuma? Interdicții?
La adulți se pare că nu, dar la copii, fiind un fruct destul de rar întâlnit, nu există informații concrete despre vârsta la care ei pot consuma moșmoane. Dar, pentru că avem de a face cu un fruct de pădure, acesta nu se recomandă copiilor mai mici de 1 an. Ca în cazul introducerii oricărui aliment nou, cereți sfatul medicului pediatru și respectați regula celor 4 zile. Totodată, trebuie avut în vedere că moșmonul de la noi este diferit de nèfle care se pare că ar avea interdicții (cel puțin sâmburii, se pare, că sunt interziși la consum; sunt toxici; grijă mare la copii să nu-i înghită!). Dacă ești sănătos, nu ai afecțiuni, n-ar trebui să-ți faci griji (nici în privința efectelor adverse. Oricum, consumă cu moderație pentru siguranță). Deci, există ceva scepticism în privința lui. Nu-l cunosc foarte bine, dar carnea e bună în cantitate moderată, a fi consumată ca atare, dacă ai o anumită vârstă (peste 5-10 ani să zicem).
De unde cumpăr moșmon (Nèfle japonez)?
1. Carrefour hypermarket România - perioada 2 mai 2018
Preț: 12,99 lei Kilogramul, inițial, în 02 mai 2018 la Brașov. Eu l-am luat la un preț per kilogram mult diminuat după cum ați văzut în video
Țara de origine (proveniența): Turcia
Importator: Necunoscut
Nota acordată acestei degustări în funcție de satisfacția oferită de produs: 10
Preț: O caserolă de 350 grame costă în jur de 4.99 lei și această informație este valabilă pentru luna mai 2017
 |
Sursa: http://www.penny.ro/wnbinaryweb/146/5398504.pdf
Preț din revistă la loquat în 2017 (moșmon japonez) |
sursele de documentare au fost: https://diversificare.ro/alimente/2013/01/mosmon-fructul-uitat , https://ro.wikipedia.org/wiki/Mo%C8%99mon_japonez , https://agro-tv.ro/mosmoane-proprietati-si-beneficii, platforma YouTube, propria recenzie , https://voislabi.blogspot.com/2017/05/ce-este-loquat.html , http://www.centrulnatura.ro/loquat , http://ziarullumina.ro/fructele-de-mosmon-reduc-nivelul-colesterolului-72719.html , http://www.tribuna.ro/stiri/timp-liber/mosmonul-mespilus-germanica-60480.html , http://www.gradinamea.ro/Ce_este_fructul_loquatA_9597_601_1.html
