Litchi - cireașa chinezească și  "cadoul pentru o viață plină de bucurie"

---

Îți place articolul? 

---

Ce este acest fruct?

Litchi, cunoscut și sub numele de lychee sau lici, este un fruct originar din zona Chinei. Crește în copaci ce au înălțimi de până la 20 metri și nu se poate cultiva în România. Totodată e și un fruct ce poate deveni otrăvitor sau te va durea îngrozitor capul ori are efecte pe dos (te doare capul, mănânci și-ți trece durerea). Mai exact, sâmburele este cel ce nu trebuie mâncat. E otrăvitor (așa am auzit și nu l-am mâncat, însă chinezii folosesc substanțe din sâmburi pentru medicamente) și trebuie îndepărtat (nu prea ai cum; doar dacă mănânci miezul poți) ori măcar nu mușcat din el. Eu sunt la al treilea test cu aceste fructe, toate au fost reușite! Sunt sigur că încă există destule persoane ce nu cunosc acest minunat fruct, de aceea m-am decis să-l prezint. Fructul e mai mult sezonier, iar în România se găsește de prin iulie și până prin octombrie-noiembrie.

Cum se mănâncă?

Simplu: Se decojește ca un ou și se mănâncă pulpa aceea albă, după care se scoate din gură sâmburele negru imens! Se începe prin a trage cu unghia de codiță și apoi totul decurge de la sine. Ar fi bine să nu mușcați din sâmbure! Coaja se aruncă, iar sâmburele se plantează dacă vă e milă de sâmbure. Mai e o variantă: se taie fructul pe jumătate și se scoate sâmburele, dar riscați să nu mai mâncați nimic din fruct (iese zeama prin coajă).

Cum se alege și se mai coace?

Fructul trebuie să fie foarte roșu și cu cât e mai mare, cu atât pulpa e mai multă. Sâmburii sunt cam la fel de mari în toate fructele. Totodată fructele moi la atingere sunt foarte coapte dacă sunt și cu o coajă roșie (de obicei sunt culoare roșie-roză). Adesea se aduc coapte la noi, dar se aduc și necoapte! Din câte am observat, fructele necoapte nu prea se mai coc. Dacă nu se consumă, în 2-3 zile mucegăiesc! Merg ținute o perioadă și în frigider, dar nu foarte mult, căci și acolo mucegăiesc.

Caracteristici:

Miros: în exterior are un oareșice miros ce nu-l pot asemăna, interiorul: un miros puțin cauciucat și dulceag spre cel de struguri. Mirosul totuși e specific și greu de asemănat Gust: poți spune că e cam foarte dulce, specific fructului și se poate doar asemăna cu gustul strugurilor albi. E un gust aromat și foarte parfumat. E aproape dulce ca mierea. E un gust pe care sigur nu l-ai mai întâlnit, un gust deosebit de bun cu mult zahăr natural! Gustul te va face să te „îndrăgostești“ de aceste fructe! Culoare: coaja roz-roșu, miezul alburiu cu nuanțe de gri (culoarea bomboanelor albe cu lapte). Zeama este albă spre incolor, dar mai mult albă precum culoarea miezului și laptelui. Aspect: exteriorul cam ca de ghindă, interiorul asemănător unor clini de portocală și foarte zemos (s-ar putea să păteze hainele). Miezul mai e cărnos și suculent.

Sponsored ADS:

Variante alternative: Sucurile MAAZA și Rubicon; MAAZA e nectar, Rubicon suc (asta când nu se găsesc fructele care adesea sunt foarte scumpe - 20-50 lei kg; eu am avut noroc; le-am luat cu 9,99 lei kg)!

Ce nu-mi place la ele? Nu sunt spornice! Se aruncă mult din ele!

Ce beneficii aduc? Citiți mai bine aici

Sponsored ADS:

Concluzie: Sunt foarte bune la gust, se aseamănă cu strugurii și nu trebuiesc ratate când le găsiți pe piață! Alături de mangostan ce îi e rudă litchiilor, pepino, baby ananas, cartofii mov și fructul de cactus, liciile sunt fructele exotice ce sunt foarte bune și vă vor plăcea! Fructul de cactus nu e chiar așa de grozav, dar restul din cele enumerate sunt foarte bune. Mai adaug aici și fructul pasiunii, care consumat când coaja se stafidește, are un gust dulce-acrișor extrem de bun!!!

De unde cumpăr?

1. Carrefour, dar și la Auchan, Kaufland, cora, Selgros, METRO (mai puțin), MEGA IMAGE (mai puțin), fruttafresh.ro, complex SU MARKET Afumați (cred că au tot anul acolo). Preț: 9,99 lei/kg la Carrefour Brașov în 11 august 2014

Poze :

		coaja asemănătoare cu creierul uman
sâmbure cu miez	sâmburele pus pe coajă

Extra info: terapienaturist.blogspot.ro

Test realizat în 15 august 2014

---

Pepene verde cu miez galben

Pe scurt:

Despre acest fruct nu se știu prea multe. E cam neobișnuit pentru cei mai tineri, destul de cunoscut de către cei mai bătrâni. Sunt sute de feluri de pepeni (lubenițe), iar acesta este unul dintre specii. Eu l-am descoperit pe internet (nu mai rețin site-ul) undeva în State Unite ale Americii. Ei bine, și la noi a venit sezonul pepenilor. Astfel, am avut surpriza să găsesc acest tip de pepene. Pe timpul părinților mei se găseau mai des astfel de pepeni în România (ca de altfel se cultivau și cartofi mov, acum s-a pierdut sămânța românească), cultivându-se prin Arad. Erau la noroc, puteai să nimerești unul galben sau nu.

Sponsored ADS:

Diferențe:

Cu ce diferă acesta de cel roșu, obișnuit? Nu știu! De aceea l-am cumpărat să vedem cu ce diferă. E produs în România, nu sunt așa de mari și sunt puțin mai scumpi ca cei obișnuiți la hypermarket.

Caracteristici:

Toți vă veți întreba cum este, cum miroase, ce gust are, nu-i așa? Atunci hai să îl caracterizăm! Miros: ca și cel roșu aș putea spune. nu mi se pare că diferă mirosul Gust: identic cu cel al pepenelui cu miez roșu, dulce. Acum de obicei cel de la hypermarket/supermarket nu e așa dulce de multe ori. Acest care l-am luat e mai puțin dulce în comparație cu cel roșu și e mult mai zemos. Practic e cam ca apa. Unii au constatat că se aseamănă cu mierea la gust, depinde de cum îl nimeriți. Astfel, pot spune că nu diferă la gust cam deloc de cei roșii, doar are un gust puțin mai fad. Aspect: aici diferențele sunt vizibile față de pepenele roșu. Practic diferă prin culoare, mărime (al meu a avut 1,768 KG - acea jumătate) și număr de sâmburi. Sâmburi albi nu văd să aibă (cel roșu are acei mici sâmburi albi destui de mulți). Asta îmi place, urăsc să tot îndepărtez sâmburii și să tot storc fructul și să nu rămân cu nimic din el! Poate mulți vă întrebați, tot atâta coajă are? Ei bine, cam da! Însă cum e mai mic, va avea și miez mai mult. Depinde și cât e de copt și de noroc.

Concluzie: E bun și deși tot încerc eu să-i găsesc diferențe, el nu diferă cu mult de pepenele cu miez galben de cel cu miez roșu. E scos și din frigider, poate ulterior se constată și diferențe multiple (ulterior rămân la aceeași părere). Mie parcă îmi place mai mult cel cu miez galben, e cam la fel de zemos, dar din cauză că are mult mai puțini sâmburi și se înfige mai bine în furculiță, îl prefer pe acesta! Parcă are și mai puține ațe sau chiar deloc. Nota: 10! Restricții nu cred că sunt, puteți mânca cât de mult puteți. Ca și beneficii aduse, pepenele verde cu miez galben nu cred că diferă față de binecunoscutele beneficii aduse cel cu miez roșu. N-o să mă apuc acum să copiez cele „10 beneficii aduce se pepenele roșu” de pe la binecunoscutele site-uri enervante care nu spun nimic după ce citești așa zisele studii. Dacă vă interesează și asta, vă documentați voi singuri în această privință. Cum v-am mai spus, e un soi ce se cultiva îndeosebi la Arad cam acum 50 de ani. În ultima vreme nu prea s-a mai văzut pe piață, iar acum a început să reapară. Se face în toată lumea, iar cel luat de mine este cultivat în România! Nu cred că e făcut prin combinații în laborator.

De unde cumpăr?

1. Carrefour hypermarket; încercați și prin piețe sau alte hypermarket-uri (la cora de exemplu) Preț: 1,49 lei/kg în 03 august 2014 la Carrefour; posibil să mai scadă sau crească prețul ori să dispară din stoc.

Poze :

		Acest pepene a fost tăiat  precum în tutorial

Test realizat în: 07 august 2014

Kiwano (melano) - un fruct exotic interesant

Generalități wikipedia:

Conform wikipedia și a altor site-uri, „Cucumis metuliferus”, cunoscut și sub numele de pepenele cu coarne, castravete african cu coarne, pepenele jeleu, melano, pikano sau kiwano, este o specie anuală din specia castravetelui și a pepenelui, fiind fructul unei plante agățătoare exotice din aceeași familie cu pepenele. Fructul acestei plante se poate mânca, dar este cel mai des folosit ca decorație pentru alte mâncăruri. Este o specie nativă în Africa, originară din zona deșertului Kalahari, dar este cultivat și în Maroc, Portugalia, California, Chile, Australia și Noua Zeelandă. În Zimbabwe, acest castravete este numit 'gaka' sau 'gakachika' și este folosit ca un fruct sau în salate și doar rar ca decorație. Este mâncat verde, proaspăt copt sau bine copt. Crește natural în câmpuri și în zone împădurite, având până după recoltare spini/țepi. Planta arată ca cea a fasolei păstăi și crește ca o tufă. De asemeni, aceasta are și spini cum are și un salcâm. Gustul său este o combinație între castravete și zucchini sau, când este copt, între banană, castravete și lămâie. Coaja sa este comestibilă și în anumite zone se mănâncă. Există o specie care nu are coarne, dar are gust similar. Semințele sunt acoperite într-o substanță gelatinoasă. Pielea fructului este bogată în vitamina C și în fibre. Înainte de consum se poate adăuga sare sau zahăr pentru a accentua gustul. Este bogat în substanțe folositoare, conținând vitamina A, B și C, precum și minerale esențiale cum este calciul, potasiul, magneziul și fosforul, carotenul și licopenul. Acesta are un conținut ridicat de antioxidanți . Fructul sau mai degrabă leguma necoaptă arată așa:  http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/9b/Chifrudo.JPG/200px-Chifrudo.JPG El are multe semințe, o pulpă de culoare verde ce acoperă fiecare sămânță; o pulpă gelatinoasă.

Cum se mănâncă?

Fructul sau leguma se mănâncă cu tot cu semințe și se mai aseamănă cu un bostan. Se poate folosi în diverse combinații sau consuma ca atare. Se poate tăia în felii sau pe transversală. Nu contează prea mult cum se taie, nu are importanță. Cum v-am spus; și coaja este comestibilă, dar cum a venit de la mii de kilometri nu vă recomand s-o consumați, căci nu-l puteți spăla cu detergent și apoi mânca.

Beneficii aduse prin consum:

Din punct de vedere nutrițional, unul dintre cele mai mari beneficii aduse de fructul kiwano este cantitatea sporită de vitamina C (deși n-am simțit gustul de acru, poate mai degrabă pe cel amar). Valoarea energica a 100 g de kiwano este de 183 kJ, echivalentul a 44 kcal. O lingură cu kiwano poate avea circa 4 grame de proteine, adică tot cam atâtea câte se găsesc într-o lingură cu unt de arahide. Pe lângă acestea, se mai regăsesc 287 miligrame de potasiu (circa jumătate din cât există într-o banană), Vitamina A, Vitamina B6, beta-caroten, calciu, fier, magneziu, fosfor și zinc.

Îl putem cultiva și în România!

Unii îl cataloghează ca o legumă, deși mulți spun că este un fruct. Fructul se poate cultiva și în România, dar va fi greu să obțineți rezultate. Este un fruct sezonier, recolta fiind anuală.  Conform celor de la http://www.gradinabakker.ro referitor la plantare: „Semințele de Kiwano nu necesită vreun tratament, înainte de însămânțare. Pentru a încuraja germinarea, puteți ține semințele în apă călduță, timp de 12 ore. Florile sunt atât femeiești cât și bărbătești, iar pentru a încuraja polenizarea, este recomandat să plantați 2-3 exemplare apropiate unul de celalălt. Albinele se vor ocupa de restul. Metoda de semănare  Kiwano iubește căldura. Însămânțați în interior sau într-o seră, începând cu mijlocul lunii aprilie. Puteți folosi, de asemenea o mini seră, folosind bănuți de turba speciali pentru răsaduri de legume, sau o jardinieră obișnuită. Ideal ar fi să încălziți mini sera, în plan vertical, de jos în sus. Dacă veți menține o temperatură constantă de cel putin 20 °C (zi și noapte), semințele vor germina garantat. Introduceți sămânța în banutul de turba, la o adâncime de 0,5 cm, apoi acoperiți gaura. Amplasați mini sera pe pervazul ferestrei. În funcție de temperatură, semințele vor germina într-un interval de o săptămâna. La câteva zile după germinare, deschideți capacul, pentru aerisire. După ce răsadurile ajung la o înălțime de 10 cm, acestea trebuie să fie aclimatizate la condițiile din exteriorul serei. Pentru aceasta, deschideți capacul timp de o ora în prima zi, 2 ore în cea de a doua zi, etc. După 5 zile, se vor obișnui cu umiditatea din atmosfera și pot fi plantate în ghivece mai încăpătoare. Pentru a se putea dezvolta cât mai viguros, asigurați răsadurilor o temperatuară de cel putin 20 °C cât mai mult timp cu putință.“ Referitor la întreținere, gradinabekker menținonează: „Fiind plantă târâtoare, există riscul ca fructele ce cresc direct pe sol, să putrezească, așadar așezați sub plante un strat de paie sau folie neagră din plastic. Folia neagră din plastic va ajuta la încălzirea solului, permițând plantelor sa se dezvolte mai rapid. Puteți folosi, de asemenea, o bucată de scândură pentru a nu permite fructelor să atingă solul. Este recomandat sa direcționați lăstarii în sus, la fel ca în cazul castraveciorilor. Pentru a oferi sprijin plantei, puteți folosi gard din sârmă împletită. Kiwano sa va dezvolta repede și viguros dacă veți administra fertilizatori. Pentru aceasta, puteți folosi îngrășământul organic pentru roșii, sau chiar cel pentru flori. În perioadele secetoase, udați intensiv. Pentru a îndepărta buruienile, este recomandat să le smulgeți, nu să le retezați folosind săpăliga, evitând astfel vătămarea rădăcinilor. Astfel, Kiwano se va putea dezvolta sănătos. Recoltarea   Tăiați fructul de pe tulpină folosind un cuțit bine ascuțit. Fructele sunt comestibile atunci când sunt complet coapte. Le puteți folosi și ca element decorativ, iar în sensul acesta este recomandat sa le recoltați când sunt necoapte, pentru a rezista mai mult.“

Cum se păstrează?

Puteți păstra Kiwano (Melano) în frigider sau în pivniță vreme de cel puțin două săptămâni. Fiind foarte decorativ, va înfrumuseța farfuriile dumneavoastră și poate fi un excelent fruct.

Strict părerea mea (n-am pus nimic pe el și îmi pare rău acum; trebuia să pun niște zahăr):

Caracteristici: Miros: nu are aproape niciunul, nici la interior, nici la exterior Gust: aproape fără gust, după o perioadă de câteva zeci de secunde se simte un gust puțin dulceag și asemănător cu sucul Rubicon Guanabana, adică cam de castravete. Semințele sunt comestibile și sunt la gust ca cele de bostan. Cred că e ca și bostanul acest fruct. Cred că s-ar mai asemăna la gust cu iarba verde. Culoarea: este cum se vede, cu cât e mai moale și mai portocaliu, cu atât e mai copt. Consistență: gelatinoasă și are multe semințe. Aspect: în funcție de imaginația fiecăruia, poate spune că seamănă cu un arici, o grenadă, o jucărie pentru câini sau cu un buzdugan. Eu zic că a fost destul de copt.

Concluzie:

E bun, nu provoacă greață, dar nu cred că mai cumpăr a doua oară. Consumat ca atare e ca și cum ai mânca un jeleu Dr.Oetker cam apos. Se aseamănă cu pepenele galben doar pentru că e foarte apos și are semințe ca acesta. Întrr-o prăjitură, cremă, salată de fructe cred că merge. Dar așa nu prea e cine știe ce. Mai mâncasem odată un jeleu ce-l făceai tu acasă. Era un oraf ce se găsea la supermarket-ul „profi”, turnai apă și ieșea un jeleu verde. Exact ca acela are gustul! Definiția produsului: jeleu natural cu semințe. Sper ca vouă să vă placă. Pe mine nu m-a impresionat. Poftă bună! Nota: 7

De unde cumpăr?

1. Carrefour, fruttafresh.ro, Selgros, METRO, cora, etc. Preț:  3,99 lei în Carrefour în 28 iulie 2014. Era la promoție, deci nu-l veți mai găsi prea curând la acest preț (de obicei e pe la 15 lei bucata)!

Poze :

PS. În timp constat că într-adevăr seamănă puțin la gust și cu pepenele galben. Deci are câte ceva dintr-un castravete, pepene galben, un bostan și un jeleu. Din banană n-am găsit să aibă ceva, iar din lămâie are semințele de un aspect aproape identic și acea substanță gelatinoasă ce parcă seamănă cu pulpa unei lămâi.

Test realizat în: 01 august 2014

---