Portocale maro - un nou soi de portocale; maroul este noul portocaliu

---

Test realizat în: 02 februarie 2016

---

Data: 01 februarie 2016,
Carrefour Brașov

Pe scurt:

Portocalele sunt de mai multe feluri. Se știe efectiv de două soiuri: portocale roșii și cele obișnuite. Însă, de acum, în lume apar și cele maronii care mai poartă denumirea: portocale ciocolatii, portocale chocolate sau brown oranges. Mai sunt și alte soiuri de citrice, însă acelea deja nu mai sunt portocale (se numesc mandarine, grefe, tangerine ș.a.). Inclusiv pentru mine ca un cunoscător al tuturor lucrurilor care apar și în detaliu a fructelor, acestea au fost o uimire și o surpriză pentru mine. Când le-am văzut am crezut că-s portocale alterate. Ca aspect seamănă cu un sweetie mai ales la mărime, culoarea fiind cu totul alta, maronie cu nuanțe de verde și galben. Cel încercat de mine provine din Turcia (în Spania se mai cultivă). Fructul pare a fi rezultatul a unor combinări de citrice. Pe internet am găsit că ele ar fi fost descoperite din greșeală prin Leeton (Țara Galiilor) ori acolo s-a făcut o încrucișare naturală între anumite plante. Alte informații despre acest soi nu am și n-am putut afla mai multe. Ce mai știu este că ele bune de consum sunt atunci când au o culoare cât mai maronie; o nuanță verzuio-maronie și ușor moi la palpare, la fel de moi cum trebuie să fie și portocalele cunoscute de orișicine. Ce se mai știe este că aceste portocale sunt mult mai dulci, chiar foarte dulci. Asta va rămâne de văzut.

Sursa documentare: au.news.yahoo.com

Caracteristici: 

Miros: exteriorul de portocală obișnuită
Gust: foarte dulci de obicei; aroma de portocală pe care o știi, dar acea acreală nu mai există și amărăciunea e mai redusă. Ca proporții: 85% dulce, 10% acrișoară 5% amăruie. Mai duce ușor spre niște bomboane de portocale, aroma 
Culoare: coaja are o culoare care se confundă mai mult cu verdele; miezul de culoarea mierii, nuanța nu e foarte diferită de portocalele obișnuite
Consistență: coajă foarte subțire de cele mai multe ori! Sunt zemoase, poate la fel de zemoase ca portocala pe care o știi. Avantajul e că au coaja subțire, majoritatea acestor portocale maro (ciocolatii, chocolate).
Aspect: destul de mari, de calibrul unei grefe/sweetie, cu mulți clini și fără semințe! Practic sub coaja subțire ai doar miez și pielița aceea albă!

Greutate: a mea 374 grame, un fruct

Poze :

Concluzie:

Un fruct bun, mai dulce decât portocala cu coajă portocalie. E practic portocala pe care o știi, dar cu mult mai dulce și cu coajă subțire, fără sâmburi. Sunt portocalele mele favorite. Pot mânca din acestea cam 1 KG odată și nu mă satur. În schimb, portocale obișnuite maxim una că-s acre. Ca asemănare... poate cu mandarinele la gust ar mai putea fi comparate. Altfel, sunt mari cât un gref, iar miezul e galben cam precum e mierea. Așadar, interesant produs și asta doar prin prisma aspectului și al gustului mult mai dulce. Dacă merită 19,99 lei 1 KG... Nu știu ce să vă zic, dar odată încercată o portocală maro (doar coaja are această nuanță), da! Totuși, trebuie avut în vedere și faptul că poate fi un produs modificat genetic, se pare (încrucișat natural). Per total, mulțumit, încântat! Cred că o să mai cumpăr dacă mai găsesc. Beneficii în plus față de o portocală normală ori valorile nutriționale nu le-am putut afla și nu știu nimic despre asta. În principiu are caracteristicile portocalei obișnuite, dar e cu mult mai dulce, având o aromă specifică, e mai mare și anumite culori diferite; anumite particularități, are. Secționarea, desfacerea și consumul ca la o portocală obișnuită se face. N-am cunoștințe legate de vreo interdicție (ba da, coaja nu se consumă deoarece sunt stropite) sau că în anumite combinații e letală (precum casavele - yucca sunt otrăvitoare)! Deci, consumate ca atare n-ar trebui să vă pună viața în pericol sau să vă afecteze sănătatea. Combinate cumva, n-am idee (în prăjituri, compoturi, dulcețuri ș.a.)! Eu am avut parte de o portocală maro coaptă, corespunzătoare. Deci, cam ca a mea trebuie să arate cea bună de consum.

Nota: 10+

De unde cumpăr portocale maro (brown oranges)?

1. Carrefour hipermarket Brașov

Preț: 19,99 lei kilogramul în 1 februarie 2016; 7,48 lei a mea

Țara de proveniență: Turcia

Importator: Necunoscut

2. Pe la Mega Image, Auchan, Selgros mai bagă uneori Proveniența: Turcia sau Spania. Preț: între 5 lei și 19,99 lei, depinde de furnizor, calitate. Când par că încep să se strice, bagă la 5 lei kg sau pe final de sezon deoarece sunt sezoniere. Între noiembrie și februarie apar cu accent pe luna februarie.

Curuba - fructul denumit și: banana pasionfruit, banana poka, curuba de Castilla, curuba sabanera blanca, taxo, parcha, tumbo, tumbo del norte, trompos sau tintin

---

Test realizat în: 23 decembrie 2015

---

Pe scurt:

După cum v-am zis și-n titlu, fructul se numește precum acolo, în funcție de regiuni și e un fruct înrudit cu fructul pasiunii ori cu maracuja (mai repede cu fructul pasiunii, deoarece trebuie să fie dulce). O să reiau titlu ca să vă explic și unde. Numele lui sunt în următoarele zone: banana passionfruit în Noua Zealandă; banana poka în Hawaii; apoi curuba, curuba de Castilla, sau curuba sabanera blanca în Colombia; taxo în Ecuador; parcha în Venezuela; tumbo sau curuba în Bolivia și tumbo, tumbo del norte, trompos, sau tintin în Peru. Fructul acesta este oarecum sălbatic, crescând în zone reci la peste 2000 metri altitudine, iar mai jos o să vă las o fotografie care arată modul lui de creștere, în ce crește. Eu l-am găsit datorită târgului de fructe exotice, în Carrefour, târg care a fost între 07 și 14 decembrie 2015 în toată România. Dacă pe 07 decembrie a avut un preț nejustificativ de mare (6,99 lei), până pe 14 decembrie a ajuns să scadă până la 0,99 lei/bucată, ceea ce m-a făcut să aleg două fructe, acestea luându-le pe 12 decembrie din Carrefour Orhideea București.
       Curuba este un fruct nativ din regiunea andină a Bolivia, Peru, Columbia și Venezuela. Cultivarea acest fruct a devenit populară în ultimele două secole. Acum este destul de frecvent cultivat în gospodării, precum și pe o scară comercială în America de Sud în special Columbia. De asemeni, se vinde cu regularitate pe piețele locale. Curuba poate crește oriunde, se descurcă foarte bine în sălbăticie, rezistând minim 2 ani acolo. În jurul ei nu pot crește alte plante parazite, face multă umbră ca într-o pădure extinzându-se precum vița de vie sau hălăciuga și de aceea este utilizată pentru forțarea cultivării fructului pasiunii violet în unele zone, acela fiind mult mai pretențios zonei cu climat mai rece și cu aceasta se poate altoi.

Mai multe despre acest fruct...
Ce se consumă și cum? Doar miezul cu sâmburii; coaja se aruncă. Se taie exact cum vedeți în imaginile de mai jos, pe lung. Un fruct se poate folosi pentru a face gemuri, jeleuri, creme înghețată, deserturi și băuturi cocktail, gelatine. În Columbia se mai face și o băutură delicioasă, un suc denumit: „sorbete de curuba”. Chiar și un vin se face în unele locuri. Este o plată puțin pretențioasă; rezistă și la -5°C, deci s-ar putea cultiva și-n România, dar înflorirea ei se pare că apare doar la tropice - nu știu de ce. Curuba propagă prin semințe și butași




Valori nutriționale (pentru 100 grame „pulpă”): lichid 92.0 g, proteine: ​​600 mg, carbohidrați 6,3 g, minerale 700 mg, calciu 4 mg, fosfor 20 mg, fier 0,4 mg, riboflavină 0,03 mg și niacină 2.5. Este o foarte bună sursă de vitamina C, 70 mg în 100 g de pastă. Curuba este o sursă bogată de fibre alimentare, vitamine: C, A și B3 și minerale: cum ar fi fosfor, calciu și fier.
Beneficii: Curuba stimulează apetitul, facilitează digestia, îmbunătățește sănătatea pielii și activitatea sistemului nervos central. De asemenea, ajută la sinteza hemoglobinei și reglează afectarea coagulării sângelui. Curuba este un fruct diuretic, antiseptic, reduce presiunea arterială și este un fruct recomandat mai ales celor cu probleme stomacale și intestinale. Reduce și problemele hepatice și de rinită.

Disponibilitate: depinde de climat, ea produce fructe tot anul sau sezonier (pe înaltele culmi, la mama natură, la origini). O plantă începe să fac fructe după doi ani de la cultivare, media fiind între 2 și 6 ani., iar minimul de fructe este de 50 per an per plantă.

Poze:

Caracterisitici:
Miros: înspre castraveți și poate ceva între lămâie și portocală
Gust: dulce-acrișor, mai mult dulce dacă nu spargi sâmburii și ușor asemănător cu granadilla; totodată, seamănă cu rujincănele dacă spargi sâmburii care-s foarte acrii. De asemeni, aroma e una specifică și poate ușor asemănătoare cu fructul pasiunii care e și el acrișor, dar mult mai aromat, mai spre dulce în comparație cu curuba.
Culoare: portocalie spre maro, exteriorul e moale, deși ar fi trebuit să fie mai galben, atunci fiind clar copt
Aspect: ca de bărcuță, când e secționat. Cu o banană nu mi se pare să semene la ceva; poate doar la partea aceea de făină, dând și acesta o astfel de senzație. Doar cu baby banana seamănă.
Consistență: poate puțin mai zemoase față de passion fruit mov și cu ceva mai mult miez care se desprinde mai greu de pe „degete”
*Fructul pasiunii l-am primit de la MicroFruits SRL Brănești; de asta tot apare în ultimele recenzii și când fac recenzii la fructe asemănătoare (maracuja, curuba), iar cum am mai multe, am putut să tot tai să vă arăt diferențele.

PRODUSE ASEMĂNĂTOARE:

• fructul pasiunii → http://bit.ly/1pZVSNh
• granadilla → http://bit.ly/1v1e3pX
• maracujá → http://bit.ly/Maracujá-recenzie-galben-review

Concluzie:
Un fruct bun, dar cel mai bun fruct dintre rudele lui rămâne tot passion fruit mov și poate și mai bun e granadilla. Făcând așa o scară de clasament de la dulce la acru, ea ar fi următoarea: granadilla, fructul pasiunii violet, curuba, maracuja. Totuși, mie-mi place și acesta și vi-l recomand și vouă mai ales atunci când e complet galben (dacă mai e și de la 2000m altitudine) și când poate e un mai mare deliciu. Dacă nu spargeți sâmburii la masticație, vă veți bucura de un fruct bun. Așadar, place, recomand!
Nota: 10

De unde cumpăr curuba - banana passionfruit?
1. Carrefour hipermarket Brașov, București (Orhideea, Băneasa)
Preț: 0,99 lei bucata la Orhideea în 12 decembrie 2015 - 6,99 lei pe 07 decembrie 2015 la Brașov, bucata; indisponibil momentan
Importator: MicroFruits SRL
Țara de origine: Necunoscută

Extra info:
→ https://www.pinterest.com/pin/438749188668707231/
→ http://www.softschools.com/facts/plants/curuba_facts/1836/
→ http://www.fruitipedia.com/curuba_Passiflora_mollissima.htm
→ https://klausen1976.wordpress.com/2010/04/14/curuba-test/

Maracuja - fructul pasiunii de culoare galbenă (yellow passion fruit) [review]

---

Test realizat în: 21 august 2015

---

Pe scurt:

Un fruct despre care prea multe nu știu și nici nu găsesc deoarece exact acest nume e folosit și pentru fructul pasiunii, care nu e același lucru. În România cred că prima dată la târgul de fructe de la carrefour din 7 decembrie s-a adus. Eu am ambele fructe în casă și o să-i fac o comparație, dacă au ceva asemănător la gust. Acesta seamănă foarte mult și cu granadilla, diferențele fiind la coajă. Se mai știe că e otrăvitor, defapt asta presupun unii brazilieni care îl consumă cu mare moderație din această cauză.
Și... până la urmă am găsit ceva pe scurt: „Maracuja este o altă rudă a fructului pasiunii. Planta creștea în sălbăticie în Brazilia. Acesta este în prezent găsit în Republica Dominicana, Brazilia, Columbia, Peru, Hawaii și Australia. Maracuja are oarecum un gust mai dulce decât fructul pasiunii violet. Coaja galben-verde de la Maracujá trebuie să fie fermă și nu prea încrețită. Spre deosebire de fructul pasiunii, o piele încrețită înseamnă că fructele s-au copt. Disponibilitatea lui este legată de două sezoane: puțin iarna se găsește și mai mult vara. Se mai știe că e mai acru față de varianta violetă (are mai mult acid citric) și că are mai puțin acid ascorbic. Din ea se pot face diverse lucruri ca și din varianta violet... în special ulei se poate face.

Totodată, trebuie ținută seama de scepticismul pe care brazilienii îl au cu privire la acest fruct.




Cum crește:

Poze* :

Caracteristici:
Miros: dulceag, mult mai dulce și mai plăcut față de fructul pasiunii
Gust: acru ca la lămâie, deși fructul e copt, dă semne că se strică, se stafidește. Nu seamănă deloc la gust cu varianta violetă
Culoare: Exterior galben față de un violet; interior portocaliu față de gălbui la varianta violet. Semințele au aceeași culoare
Consistență: mai multă pulpă la varianta galbenă, semințe cam de aceeași dimensiune. Cea galbenă are și mult mai mult suc, e mult mai zemoasă
Aspect: asemănător cu granadilla, dar coaja nu e de plastic și e mai groasă, iar codița nu există. Foarte bine seamănă și cu un pepino și chiar îl poți confunda cu unul când este așezat între aceste fructe

PRODUSE ASEMĂNĂTOARE:

• fructul pasiunii → http://bit.ly/1pZVSNh
• granadilla → http://bit.ly/1v1e3pX
• curuba → http://bit.ly/curuba-banana-passionfruit-review

Concluzie:

Un fruct bun, dar acru. E mai acru față de fructul pasiunii mov, are ceva din aroma celui mov, dar mai apropiat de lămâie este. Așadar, experiență bună, nu chiar plăcută, l-am consumat destul de ușor reușind să suport acreala, o acreală pe care la o lămâie n-o poți agrea, însă, aici da! Dacă vreți diversificare, recomand acest fruct, numai să fie galben ori mai spre portocaliu!...problema ar fi totuși legată de existență; nu mai este pe nicăieri în România, dar niciodată nu se știe când se mai aduce.
Nota: 9 datorită faptului că e acru

De unde cumpăr Maracujá - yellow passion fruit?
1. Carrefour în perioada 7-13 decembrie 2015 a fost disponibil la Brașov și București (Băneasa, Orhideea)
Preț: 5,27 lei bucata în 12 decembrie 2015 la Carrefour Băneasa București
Importator: MicroFruits SRL
Țara de origine: Necunoscută de noi

*pentru această recenzie s-a utilizat: un nikon coolpix l830

Physalis fruct - Fructul gustos și aspectuos

---

Îți place articolul? 
Test realizat în: 05 martie 2015

---

Pe scurt:

Physalis (se pronunță "fisalis") peruviana este denumirea oficială a fructului cu origini în America de Sud, iar la noi mai poartă denumirea de Cătină incașă. Trebuie avut în vedere faptul că există mai multe soiuri, unele care cresc și în România (denumite păpălău) și care sunt toxice, chiar otrăvitoare. Astfel, se recomandă consumarea acestor fructe care se comecializează în magazine. Dacă le găsiți prin păduri (ori marginea drumurilor din România), să nu credeți că ați găsit physalis.

Dacă vă doriți să nu le mai cumpărați, aflați că se pot cultiva în ghivece și la tine în casă. Fructul va rodi dacă are lumină, căldură și e îngrijit. Atenție, fructul crește ca în niște tufe. Deci, în timp s-ar putea să nu-i ajungă ghiveciul! Cum nu am plantat niciodată, nu pot să mă pronunț exact cu privire la modul de cultivare. Se găsesc semințe atât în fruct cât și la magazine de specialitate unde puteți merge și vă explică dânșii exact tot ce trebuie să faceți pentru a mânca physalis din propria gospodărie.

Cum arată? Cum se mănâncă?

Physalis peruviana este considerat a fi unul dintre cele mai gustoase fructe din lume. Precum rudele sale, fructul comestibil are culoare portocalie și este acoperit de o manta ca de hârtie creponată având un aspect asemănător lampionului chinezesc. E foarte aspectuos și atrage atenția în magazine. E de dimensiunea unei roșii cherry de culoare galbenă, are o pieliță cerată și lipicioasă, secționat are și niște semințe mărunte. Se consumă întreg fructul (mai puțin hârtia) și dacă puteți, le puteți și spăla înainte de consum. Chiar dacă sunt spălate, acea „secreție" de pe înveliș nu dispare. Nu sunt recomandate copiilor. Cam după vârsta de 1 an le puteți da și lor pentru că nu au întreg sistemul digestiv așa dezvoltat (cum nici vinete nu poți da copiilor, cum nici lapte de vacă atunci când are câteva luni ș.a.).

Cum se păstrează?

Nu sunt necesități speciale. De obicei se ține la frigider, dar eu consider că e o prostie să faci așa. Se vor strica mult mai repede! La temperatura camerei e cel mai bine să le ți, dar nu în pungi că mucegăiesc.

De ce să consumi physalis?

În primul rând pentru diversificarea mâncării care ajută la creșterea numărului de anticorpi și păstrarea unui echilibru al bacteriilor din organism deoarece, conform cercetărilor făcute, s-a constatat faptul că el conține vitamine din complexul B, B12 fiind rar întâlnită în alte vegetale. De asemenea physalis are în compoziție vitamina P recunoscută pentru proprietățile anti-inflamatorii, anti-oxidante și anti-virale. Aceste fructe mai conțin vitamina A , iar cantitatea de vitamina C este dublă față de lămâie. Fructele Physalis au un conținut ridicat de proteină, aproximativ 16%, calciu, fier, fosfor, zaharuri. Bogate în carotenoide și polizaharide, aceste fructe ajută la îmbunătățirea sistemului imunitar. De asemenea fructele pysalis conțin 18 aminoacizi și toți cei 8 aminoacizi esențiali.

Melatonina din fruct previne bolile neurodegenerative la persoanele în vârstă. Acest fruct mai este utilizat în tratarea/prevenirea cancerului, a leucemiei, reumatismului, astmului, malariei, hepatitei, dermatitei, litiazei renale sau a gutei.

Un al doilea motiv ar fi cel decorativ, pentru aspect îl poți cumpăra să decorezi un tort de exemplu sau să servești pe cineva cu un produs mai special.

Cum se alege physalis?

Datorită faptului că se comercializează doar la caserolă, nu prea ai cum să-ți alegi fructele. Poți doar să cauți caserolele cu fructe care nu au hârtia neagră. Cu cât e mai neagră, cu atât e mai vechi fructul și riscul ca să le cumperi mucegăite crește. Astfel, caută caserolele cu fructe care au un miros parfumat și fructe cât maj portocalii, dacă poți vedea asta. Mai trebuie să știi că ele rezistă destul de mult timp de la cultivare, chiar și 1 an de zile.

Extra info: http://www.realitatea.net/fresh-refresh-physalis-supranumita-si-catina-incasilor-floarea-lampion-plina-cu-vitamine_1585452.html

Caracteristici:

Miros: Cam ca de portocale 

Gust: asemănător cu cel al sucului de mere. Sunt dulci-acrișoare. Mai poți compara și cu gustul de tutti-frutti și mai ales cu cel de cireșe. Sunt destul de aromate.

Culoare: galben-portocalie

Aspect: fructe ovale, mici ca roșiile cherry învelite într-o hârtie creponată

Ambalaj: caserolă de 100 grame

Poze :

Concluzie:

Sunt bune fructele, îmi plac. Le-am nimerit bine, dar sunt micuțe. Nu te saturi. Nu sunt unele așa de excepționale cum se tot spune, doar aspectul este. Sunt dulci acrișoare și foarte zemoase. Cea mai bună comparație de gust este cea cu a cireșelor. Cu frișcă nu prea merg, devin grețoase. Consumate așa, sunt bune. Recomand măcar o încercare dacă nu sunt așa de vechi.

Nota: 9,50

De unde cumpăr physalis?
1. De la Kaufland
Preț: 3,99 lei în 4 mai 2015
2. Majoritatea hypermarketurilor și supermarketurilor.
3. SU MARKET Afumați (depozitul central de legume-fructe al țării)

Țara de origine: Columbia
Importator: Tropical Fruit Company Olanda

Kumquats - Ce trebuie să știi înainte să-l cumperi

---

Îți place articolul? 
Test realizat în: 22 martie 2015

---

Pe scurt:

Fructul de kumquat făcea parte din familia citricelor, dar ulterior a fost separat de acesta și inclus în familia Fortunella care conține mai multe specii asiatice. Numele său înseamna “fruct oval”, provenind de la “kin chantu”, aceasta fiind una dintre formele utilizate în Asia pentru a descrie aceasta familie de fructe. Acesta mai este cunoscut și sub numele de portocale japoneze. Kumquat crește într-un copac cu o creștere lentă, cu aspect compact și cu înălțime cuprinsă între 2.4 și 4.5 metri. Originea sa este aparent - China și a fost cultivat în Europa începând cu a doua jumătate a secolului al 19-lea. Temperaturile ridicate sunt agreate de acesta specie, ideale fiind valorile cuprinse între 26-37 grade Celsius.

Cum se păstrează?

Datorita cojii groase, fructul de kumquat se conservă proaspăt pentru mai mult timp (cam 2 luni rezistă în casă, la temperatura camerei, fără să le faceți ceva; e bine să nu le țineți închise într-o pungă).

Cum se consumă (mănâncă)?

Acestea pot fi savurate în stare proaspătă (fie doar pulpa din interior care are și 2-3 semințe și care e destul de puțină; și pentru asta vă recomand s-o tăiați în jumătate pe lățime, fie consumate cu tot cu coajă ca și strugurii, dar ar fi bine să-i scoateți codița înainte și s-o spălați bine că sunt date cu tot felul de substanțe), adăugate în salate, confiate sau ca și garnitură. De asemeni se pot conserva și se mai poate face dulceață din ele (vezi aici cum)

Fructele sunt foarte aromate și suculente, iar coaja acestora este dulce, plină de substanțe benefice organismului (și de pesticide că așa-s toate cele din hypermarket) și poate fi consumată împreună cu fructul (eu n-am curaj să înghit acele substanțe cu care sunt stropite fructele; dacă le luați direct din copac, e altceva).

Cum se alege kumquat?

Exact ca și pe portocale, dar adesea sunteți nevoiți să le luați așa cum sunt în caserolă. Mai recomand ca fructele să fie cât mai mari ca să aibă cât mai multă pulpă. Cele bune sunt cele cât mai portocalii și lucioase (fără pete), eventual și puțin moi la palpare (deși majoritatea consideră că sunt mai bune dacă sunt tari). Eu le-am găsit și la kilogram într-o săptămână Asiatică la un hypermarket.

Caracteristici: 

Miros: în exterior nu au niciun miros, în interior miroase a portocală

Gust: dulce-acrișor. Pulpa e acrișoară ca la portocală, iar partea de coajă și pielița acea albă din interior sunt foarte dulci

Culoare: exteriorul este portocaliu

Aspect: fructe ovale, cu clini galben-portocalii foarte mici și cu 1-2 sau chiar 7 semințe

Gramaj: cam 10 grame 1 fruct; cele 5 fructe ale mele au cântărit 0,084 kilograme

Poze :

Concluzie:

Niște fructe bune, dulci acrișoare. Sunt defapt un fel de portocale în miniatură. Coaja cam are gust de mandarină, clini sunt de același gust cu portocalele, iar pielița acea albă e dulce. Pe scurt: mini portocale. Sunt de încercat!

Nota: 10

De unde cumpăr fructele de kumquats?

1. Carrefour hypermarket și online aici

Preț: 24,99 lei kilogramul în 25 ianuarie 2015 și 11,99 lei caserola de 250 grame

2. Selgros, METRO, MEGA IMAGE, cora la kilogram, real hypermarket, Auchan (nu mereu), Kaufland (nu mereu), BILLA (în general doar la caserole în aceste magazine)

3. SU MARKET Afumați (de aici se adus în România; nu prea aveți cum lua la bucată; pe la Microfruts SRL le găsiți acolo; nu mai știu standul)

4. PROFI

Preț: 3,99 lei în 22 martie 2015 caserola de 100 grame; erau din Spania

Alte informații mai găsești și aici:

http://sportychoco.ro/2013/04/dulce-si-picant-kumquat/

http://www.culinar.ro/retete/conserve-de-fructe/dulceata/kumquat-in-sirop/156/20/26823

http://blog.valea-mare.ro/despre-fructul-de-kumquat/

http://www.foodart.ro/articole/kumquat/

Kaffir lime - un alt soi de lănâie verde

---

Îți place articolul? 
Test realizat în: 26 februarie 2015

---

Pe scurt:

Kaffir lime e un fruct citric exotic cultivat cu precădere în Asia, înrudit cu lime, lămâie, limequats etc. Acest fruct crește în niște arbori destul de înalți (5-10 metri), arbori cu spini și ai căror frunze sunt utilizate în bucătărie (după modelul frunzelor de dafin; frunzele pot fi folosite verzi, uscate și congelate, în funcție de cum cere rețeta). Kaffir lime mai poartă și alte denumiri despre care e bine de știut: „Makrut lime” și „Mauritius papeda”. Totodată, e bine de știut că deseori fructul nu va fi găsit sub numele de kaffir pentru că în anumite culturi, cuvântul are o semnificație ofensatoare. Acest fruct se folosește atât ca atare, dar mai ales în bucătărie și în industria parfumeriei. Să nu uităm că se crede că are proprietăți medicinale: în câteva țări din Asia s-ar folosi în șampoane pentru că se crede că omoară păduchii de cap, dar am văzut că și-n exorcizări s-ar folosi.

Țările unde se cultivă cu precădere sunt: India, Nepal, Bangladeș, Thailanda, Indonesia, Malaezia și Filipine.

Cum se consumă (mănâncă)?

Se consumă atât coaja, cât și pulpa, dar și frunzele.

Coaja fructului e comestibilă și e utilizată foarte mult în mâncăruri tailandeze și mai ales în sosuri pentru aroma plăcută dată de aceasta. Se utilizează și în multe alte țări asiatice, însă cel mai mult din el se folosește în mâncăruri frunzele și coaja. Tot fructul e comestibil, însă eu voi consuma doar miezul care zice că are un gust foarte acid și de aceea adesea e consumat confiat. Să nu uităm că îl mai puteți și fierbe pentru anumite preparate. Sper să reușesc să-l consum cumva.

Cum se alege?

De preferat să fie cât mai spre galben, însă mai mereu se va comercializa de culoare verde și astfel toate fructele sunt bune. Totodată, e bine să fie cât mai mare ca să aibă cât mai multă pulpă. Fructul e destul de rezistent: ține cel puțin o lună în casă la temperatura camerei. Eu l-am luat acum o lună de zile și încă nu s-a stricat. Atenție, mai trebuie să aibă și un parfum intens exteriorul ca să fie un fruct bun de consum și eventual ușor gumat la palpare.

Caracteristici:

Miros: exteriorul e foarte parfumat; zici că-i detergent (TIDE probabil), interiorul e și mai parfumat: miros de lămâie, însă predomină un parfum natural (de lămâiță) și puternic de detergent; splendid mirosul! Totodată interiorul seamănă la miros și cu sprite.

Gust: acru și puțin acid, dar agreabil. Foarte asemănător cu un lime obișnuit la gust, dar și cu limequats (seamănă destul de mult cu acestea, doar că e mult mai acru și mai plăcut mirositor, mai parfumat). Are și puțin din aroma dată de mirosul de lămâiță (sau detergent; cum considerați).

Culoare: verde deschis (cam ca de lime), iar în interior, miezul e mult mai verde. Zeama e și ea verde.

Aspect: exteriorul e foarte stafidit; acesta e aspectul obișnuit fructului. În interior fructul are destul de multe semințe (fructul meu a avut cel puțin 15 semințe).

Gramaj: 0,062 kg fructul meu
Mărime: cam cât o guavă

Poze :

suc din un fruct	suc din un fruct

Concluzie:

Gust acid, foarte acru (în special sucul) cu ușoare note de gust de detergent. Interesant fructul, nu am pus zahăr pe el, e acceptabil. L-am făcut suc, iar pulpa rămasă pe storcător am mâncat-o cu lingurița. Recomand dacă vreți să vă aromatizați ceva (eventual vreo mâncare cu gust de lămâiță-detergent). Nu e rău nici așa, însă e destul de acru, dar parcă nu la fel de acru ca și lămâia. Totodată, ar fi bine să căutați un fruct cu o nuanță cât mai apropiată de galben ca să fie cât mai „dulce”. Vedeți că nu e nici foarte spornic; dă zeamă destulă, dar are și multe semințe. Dacă veți face șampon din el, vreun fruct confiat (ori jeleu) sau vreo mâncare, recomand cu căldură! Are un parfum intens ce rămâne sigur câteva ore pe mână, haine, păr...

Nota: 10. Nu cred că mai cumpăr însă pentru consum ca atare că nu poți mânca mai mult de un fruct. Te va ustura limba, ceva se va întâmpla. Totodată, cred că mai merge într-o limonadă.

De unde am cumpărat Kaffir lime?

1. Carrefour hypermarket cu ocazia săptămânii asiatice

Preț: 79,99 lei kilogramul în 31 ianuarie 2015; fructul meu a avut 0,062 kg și m-a costat 4,96 lei

Extra info: wikipedia engleză și un video despre șamponul din fruct și o altă recenzie video.
Țara de proveniență: necunoscută

Limequat - fruct hibrid

---

Îți place articolul? 
Test realizat în: 22 februarie 2015

---

Pe scurt:

Limequat (limequats la plural) e un fruct asiatic și cultivat cu precădere în Asia. Se pronunță „laimcuoa” și este un hibrid realizat în laborator probabil, în 1909 de Walter Tennyson Swingle. Hibridul a fost realizat între un key lime (tot un fel de limequat) și kumquats. Fructul crește în niște pomi pitici (de ghiveci poți spune), copaci ce au o producție foarte mare și asemănători cu cei în care cresc lămâile. Îl găsiți în livezi din: Japonia, Israel, Spania, Malaezia, Africa de Sud, Armenia, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii (California, Texas, Florida). Dacă veți reuși să plantați așa ceva, rezultatele vor apărea imediat, planta producând fructe chiar dacă arborele nu e matur. Practic fructul e un fel de lime în miniatură sau mai exact un sweetie în miniatură. Nu e foarte mare și e cam cât zarzărele și și destul de ușor, dar și foarte suculent. Fructe asemănătoare: key lime și calamonsi. Totodată, fructul nu e comercializat la scară largă și e cam greu să-l găsiți prin magazine, mai ales în România (deocamdată). Eu l-am găsit pentru că a fost o săptămână Asiatică într-un hypermarket.

Cum se consumă (mănâncă)?
Fructul se consumă fie ca atare, într-un suc (ori „limonadă” - „laimquadă”), ca decorațiune sau în prăjituri (un cheesecake de exemplu, puteți face o cremă sau înlocui lămâia din o prăjitură cu așa ceva). Coaja e comestibilă. Fructul este verde sau verde-gălbui. Dacă îl mai găsiți, pe rafturi e cam în ambele variante. „Se mai coace” și acasă. Normal dacă e galben e mai dulce, dacă e verde e mai acru. Se merge pe același principiu ca la lime. Eu l-am tăiat în două și l-am făcut atât suc, cât și am gustat așa din el.
Cum se alege?

După preferință, fie verde fie gălbuie. Totodată e important să fie cât mai mari ca să aibă cât mai multă pulpă. Fructul gălbui rezistă cam 2-3 săptămâni la temperatura camerei, daci cam cât o lămâie normală. Însă ca să țină, trebuie scos din pungă (dacă le-ați luat la kilogram și le aveți într-o pungă).
Caracteristici:
Miros: exteriorul cam a parfum de lămâie, în interior a bomboane ori jeleu de lămâie

Gust: puternic acid, are multă vitamina C, dar e totuși și dulceag. Îl poți bea ca atare fiind mult mai dulce ca o lămâie. E un gust mai mult acru, dar și dulce în același timp. Gustul e o combinație între kumquat și lămâie ori portocală și lămâie. Defapt cred că seamănă la gust cu sweetie. 

Culoare: exteriorul e fie verde, fie gălbui. Eu am ales niște fructe gălbui. Miezul e de culoare verde deschis, iar zeama e ceva mai verzuie ca și coaja (deci zeama are o nuanță de galben-verzui).
Aspect: arată ca o mingiuță. Mai poate fi asemănat cu un lime în miniatură. Interiorul e identic cu cel al unei lămâi și are câțiva sâmburi.

Gramaj: cele 3-4 fructe pe care le-am luat au cântărit 0,072 kg

Poze :

sucul dintr-un fruct	idem cu anteriorul

Concluzie:
Deși e acră, gustul e agreabil. E un înlocuitor excelent al unei lămâi. Coaja însă este cam greu de mâncat; e tare și cu un gust foarte acid, foarte acru, dar și un gust de bomboană cu gust intens de lămâie acră, mai are. Dacă o radeți, ar putea da o aromă plăcută în prăjituri. Limequats e un fruct foarte zemos, are multă apă și cam seamănă la gust cu limonada deja făcută.  Dacă stoarceți un fruct, obțineți cam 1-2 linguri de zeamă (în jur de 15 ml). Cea mai corectă comparație a gustului este cea cu sucul carbogazos de lime de la Adria, doar că acesta e mult mai acru. Aș mai putea compara gustul și cu sarea de lămâie. E interesant fructul și-mi place într-o oarecare măsură! Îl recomand (mai ales în ceaiuri, „laimcuoade”, prăjituri)! Îl puteți bea și așa că e un gust totuși, puțin mai agreabil decât cel dat de o lămâie.
Nota: 10

De unde am cumpărat limequat?

1. Carrefour hypermarket

Preț: 19,99 lei kilogramul în 31 ianuarie 2015, ulterior s-a mai ieftinit puțin.

Extra info: wikipedia engleză și o posibilă rețetă sau un cheesecake, dar cu key lime
Țara de proveniență: necunoscută

Dacă ai mai mult informații sau vreo întrebare, lasă mai jos un comentariu!