Physalis fruct - Fructul gustos și aspectuos

---

Îți place articolul? 
Test realizat în: 05 martie 2015

---

Pe scurt:

Physalis (se pronunță "fisalis") peruviana este denumirea oficială a fructului cu origini în America de Sud, iar la noi mai poartă denumirea de Cătină incașă. Trebuie avut în vedere faptul că există mai multe soiuri, unele care cresc și în România (denumite păpălău) și care sunt toxice, chiar otrăvitoare. Astfel, se recomandă consumarea acestor fructe care se comecializează în magazine. Dacă le găsiți prin păduri (ori marginea drumurilor din România), să nu credeți că ați găsit physalis.

Dacă vă doriți să nu le mai cumpărați, aflați că se pot cultiva în ghivece și la tine în casă. Fructul va rodi dacă are lumină, căldură și e îngrijit. Atenție, fructul crește ca în niște tufe. Deci, în timp s-ar putea să nu-i ajungă ghiveciul! Cum nu am plantat niciodată, nu pot să mă pronunț exact cu privire la modul de cultivare. Se găsesc semințe atât în fruct cât și la magazine de specialitate unde puteți merge și vă explică dânșii exact tot ce trebuie să faceți pentru a mânca physalis din propria gospodărie.

Cum arată? Cum se mănâncă?

Physalis peruviana este considerat a fi unul dintre cele mai gustoase fructe din lume. Precum rudele sale, fructul comestibil are culoare portocalie și este acoperit de o manta ca de hârtie creponată având un aspect asemănător lampionului chinezesc. E foarte aspectuos și atrage atenția în magazine. E de dimensiunea unei roșii cherry de culoare galbenă, are o pieliță cerată și lipicioasă, secționat are și niște semințe mărunte. Se consumă întreg fructul (mai puțin hârtia) și dacă puteți, le puteți și spăla înainte de consum. Chiar dacă sunt spălate, acea „secreție" de pe înveliș nu dispare. Nu sunt recomandate copiilor. Cam după vârsta de 1 an le puteți da și lor pentru că nu au întreg sistemul digestiv așa dezvoltat (cum nici vinete nu poți da copiilor, cum nici lapte de vacă atunci când are câteva luni ș.a.).

Cum se păstrează?

Nu sunt necesități speciale. De obicei se ține la frigider, dar eu consider că e o prostie să faci așa. Se vor strica mult mai repede! La temperatura camerei e cel mai bine să le ți, dar nu în pungi că mucegăiesc.

De ce să consumi physalis?

În primul rând pentru diversificarea mâncării care ajută la creșterea numărului de anticorpi și păstrarea unui echilibru al bacteriilor din organism deoarece, conform cercetărilor făcute, s-a constatat faptul că el conține vitamine din complexul B, B12 fiind rar întâlnită în alte vegetale. De asemenea physalis are în compoziție vitamina P recunoscută pentru proprietățile anti-inflamatorii, anti-oxidante și anti-virale. Aceste fructe mai conțin vitamina A , iar cantitatea de vitamina C este dublă față de lămâie. Fructele Physalis au un conținut ridicat de proteină, aproximativ 16%, calciu, fier, fosfor, zaharuri. Bogate în carotenoide și polizaharide, aceste fructe ajută la îmbunătățirea sistemului imunitar. De asemenea fructele pysalis conțin 18 aminoacizi și toți cei 8 aminoacizi esențiali.

Melatonina din fruct previne bolile neurodegenerative la persoanele în vârstă. Acest fruct mai este utilizat în tratarea/prevenirea cancerului, a leucemiei, reumatismului, astmului, malariei, hepatitei, dermatitei, litiazei renale sau a gutei.

Un al doilea motiv ar fi cel decorativ, pentru aspect îl poți cumpăra să decorezi un tort de exemplu sau să servești pe cineva cu un produs mai special.

Cum se alege physalis?

Datorită faptului că se comercializează doar la caserolă, nu prea ai cum să-ți alegi fructele. Poți doar să cauți caserolele cu fructe care nu au hârtia neagră. Cu cât e mai neagră, cu atât e mai vechi fructul și riscul ca să le cumperi mucegăite crește. Astfel, caută caserolele cu fructe care au un miros parfumat și fructe cât maj portocalii, dacă poți vedea asta. Mai trebuie să știi că ele rezistă destul de mult timp de la cultivare, chiar și 1 an de zile.

Extra info: http://www.realitatea.net/fresh-refresh-physalis-supranumita-si-catina-incasilor-floarea-lampion-plina-cu-vitamine_1585452.html

Caracteristici:

Miros: Cam ca de portocale 

Gust: asemănător cu cel al sucului de mere. Sunt dulci-acrișoare. Mai poți compara și cu gustul de tutti-frutti și mai ales cu cel de cireșe. Sunt destul de aromate.

Culoare: galben-portocalie

Aspect: fructe ovale, mici ca roșiile cherry învelite într-o hârtie creponată

Ambalaj: caserolă de 100 grame

Poze :

Concluzie:

Sunt bune fructele, îmi plac. Le-am nimerit bine, dar sunt micuțe. Nu te saturi. Nu sunt unele așa de excepționale cum se tot spune, doar aspectul este. Sunt dulci acrișoare și foarte zemoase. Cea mai bună comparație de gust este cea cu a cireșelor. Cu frișcă nu prea merg, devin grețoase. Consumate așa, sunt bune. Recomand măcar o încercare dacă nu sunt așa de vechi.

Nota: 9,50

De unde cumpăr physalis?
1. De la Kaufland
Preț: 3,99 lei în 4 mai 2015
2. Majoritatea hypermarketurilor și supermarketurilor.
3. SU MARKET Afumați (depozitul central de legume-fructe al țării)

Țara de origine: Columbia
Importator: Tropical Fruit Company Olanda

Kumquats - Ce trebuie să știi înainte să-l cumperi

---

Îți place articolul? 
Test realizat în: 22 martie 2015

---

Pe scurt:

Fructul de kumquat făcea parte din familia citricelor, dar ulterior a fost separat de acesta și inclus în familia Fortunella care conține mai multe specii asiatice. Numele său înseamna “fruct oval”, provenind de la “kin chantu”, aceasta fiind una dintre formele utilizate în Asia pentru a descrie aceasta familie de fructe. Acesta mai este cunoscut și sub numele de portocale japoneze. Kumquat crește într-un copac cu o creștere lentă, cu aspect compact și cu înălțime cuprinsă între 2.4 și 4.5 metri. Originea sa este aparent - China și a fost cultivat în Europa începând cu a doua jumătate a secolului al 19-lea. Temperaturile ridicate sunt agreate de acesta specie, ideale fiind valorile cuprinse între 26-37 grade Celsius.

Cum se păstrează?

Datorita cojii groase, fructul de kumquat se conservă proaspăt pentru mai mult timp (cam 2 luni rezistă în casă, la temperatura camerei, fără să le faceți ceva; e bine să nu le țineți închise într-o pungă).

Cum se consumă (mănâncă)?

Acestea pot fi savurate în stare proaspătă (fie doar pulpa din interior care are și 2-3 semințe și care e destul de puțină; și pentru asta vă recomand s-o tăiați în jumătate pe lățime, fie consumate cu tot cu coajă ca și strugurii, dar ar fi bine să-i scoateți codița înainte și s-o spălați bine că sunt date cu tot felul de substanțe), adăugate în salate, confiate sau ca și garnitură. De asemeni se pot conserva și se mai poate face dulceață din ele (vezi aici cum)

Fructele sunt foarte aromate și suculente, iar coaja acestora este dulce, plină de substanțe benefice organismului (și de pesticide că așa-s toate cele din hypermarket) și poate fi consumată împreună cu fructul (eu n-am curaj să înghit acele substanțe cu care sunt stropite fructele; dacă le luați direct din copac, e altceva).

Cum se alege kumquat?

Exact ca și pe portocale, dar adesea sunteți nevoiți să le luați așa cum sunt în caserolă. Mai recomand ca fructele să fie cât mai mari ca să aibă cât mai multă pulpă. Cele bune sunt cele cât mai portocalii și lucioase (fără pete), eventual și puțin moi la palpare (deși majoritatea consideră că sunt mai bune dacă sunt tari). Eu le-am găsit și la kilogram într-o săptămână Asiatică la un hypermarket.

Caracteristici: 

Miros: în exterior nu au niciun miros, în interior miroase a portocală

Gust: dulce-acrișor. Pulpa e acrișoară ca la portocală, iar partea de coajă și pielița acea albă din interior sunt foarte dulci

Culoare: exteriorul este portocaliu

Aspect: fructe ovale, cu clini galben-portocalii foarte mici și cu 1-2 sau chiar 7 semințe

Gramaj: cam 10 grame 1 fruct; cele 5 fructe ale mele au cântărit 0,084 kilograme

Poze :

Concluzie:

Niște fructe bune, dulci acrișoare. Sunt defapt un fel de portocale în miniatură. Coaja cam are gust de mandarină, clini sunt de același gust cu portocalele, iar pielița acea albă e dulce. Pe scurt: mini portocale. Sunt de încercat!

Nota: 10

De unde cumpăr fructele de kumquats?

1. Carrefour hypermarket și online aici

Preț: 24,99 lei kilogramul în 25 ianuarie 2015 și 11,99 lei caserola de 250 grame

2. Selgros, METRO, MEGA IMAGE, cora la kilogram, real hypermarket, Auchan (nu mereu), Kaufland (nu mereu), BILLA (în general doar la caserole în aceste magazine)

3. SU MARKET Afumați (de aici se adus în România; nu prea aveți cum lua la bucată; pe la Microfruts SRL le găsiți acolo; nu mai știu standul)

4. PROFI

Preț: 3,99 lei în 22 martie 2015 caserola de 100 grame; erau din Spania

Alte informații mai găsești și aici:

http://sportychoco.ro/2013/04/dulce-si-picant-kumquat/

http://www.culinar.ro/retete/conserve-de-fructe/dulceata/kumquat-in-sirop/156/20/26823

http://blog.valea-mare.ro/despre-fructul-de-kumquat/

http://www.foodart.ro/articole/kumquat/

Kaffir lime - un alt soi de lănâie verde

---

Îți place articolul? 
Test realizat în: 26 februarie 2015

---

Pe scurt:

Kaffir lime e un fruct citric exotic cultivat cu precădere în Asia, înrudit cu lime, lămâie, limequats etc. Acest fruct crește în niște arbori destul de înalți (5-10 metri), arbori cu spini și ai căror frunze sunt utilizate în bucătărie (după modelul frunzelor de dafin; frunzele pot fi folosite verzi, uscate și congelate, în funcție de cum cere rețeta). Kaffir lime mai poartă și alte denumiri despre care e bine de știut: „Makrut lime” și „Mauritius papeda”. Totodată, e bine de știut că deseori fructul nu va fi găsit sub numele de kaffir pentru că în anumite culturi, cuvântul are o semnificație ofensatoare. Acest fruct se folosește atât ca atare, dar mai ales în bucătărie și în industria parfumeriei. Să nu uităm că se crede că are proprietăți medicinale: în câteva țări din Asia s-ar folosi în șampoane pentru că se crede că omoară păduchii de cap, dar am văzut că și-n exorcizări s-ar folosi.

Țările unde se cultivă cu precădere sunt: India, Nepal, Bangladeș, Thailanda, Indonesia, Malaezia și Filipine.

Cum se consumă (mănâncă)?

Se consumă atât coaja, cât și pulpa, dar și frunzele.

Coaja fructului e comestibilă și e utilizată foarte mult în mâncăruri tailandeze și mai ales în sosuri pentru aroma plăcută dată de aceasta. Se utilizează și în multe alte țări asiatice, însă cel mai mult din el se folosește în mâncăruri frunzele și coaja. Tot fructul e comestibil, însă eu voi consuma doar miezul care zice că are un gust foarte acid și de aceea adesea e consumat confiat. Să nu uităm că îl mai puteți și fierbe pentru anumite preparate. Sper să reușesc să-l consum cumva.

Cum se alege?

De preferat să fie cât mai spre galben, însă mai mereu se va comercializa de culoare verde și astfel toate fructele sunt bune. Totodată, e bine să fie cât mai mare ca să aibă cât mai multă pulpă. Fructul e destul de rezistent: ține cel puțin o lună în casă la temperatura camerei. Eu l-am luat acum o lună de zile și încă nu s-a stricat. Atenție, mai trebuie să aibă și un parfum intens exteriorul ca să fie un fruct bun de consum și eventual ușor gumat la palpare.

Caracteristici:

Miros: exteriorul e foarte parfumat; zici că-i detergent (TIDE probabil), interiorul e și mai parfumat: miros de lămâie, însă predomină un parfum natural (de lămâiță) și puternic de detergent; splendid mirosul! Totodată interiorul seamănă la miros și cu sprite.

Gust: acru și puțin acid, dar agreabil. Foarte asemănător cu un lime obișnuit la gust, dar și cu limequats (seamănă destul de mult cu acestea, doar că e mult mai acru și mai plăcut mirositor, mai parfumat). Are și puțin din aroma dată de mirosul de lămâiță (sau detergent; cum considerați).

Culoare: verde deschis (cam ca de lime), iar în interior, miezul e mult mai verde. Zeama e și ea verde.

Aspect: exteriorul e foarte stafidit; acesta e aspectul obișnuit fructului. În interior fructul are destul de multe semințe (fructul meu a avut cel puțin 15 semințe).

Gramaj: 0,062 kg fructul meu
Mărime: cam cât o guavă

Poze :

suc din un fruct	suc din un fruct

Concluzie:

Gust acid, foarte acru (în special sucul) cu ușoare note de gust de detergent. Interesant fructul, nu am pus zahăr pe el, e acceptabil. L-am făcut suc, iar pulpa rămasă pe storcător am mâncat-o cu lingurița. Recomand dacă vreți să vă aromatizați ceva (eventual vreo mâncare cu gust de lămâiță-detergent). Nu e rău nici așa, însă e destul de acru, dar parcă nu la fel de acru ca și lămâia. Totodată, ar fi bine să căutați un fruct cu o nuanță cât mai apropiată de galben ca să fie cât mai „dulce”. Vedeți că nu e nici foarte spornic; dă zeamă destulă, dar are și multe semințe. Dacă veți face șampon din el, vreun fruct confiat (ori jeleu) sau vreo mâncare, recomand cu căldură! Are un parfum intens ce rămâne sigur câteva ore pe mână, haine, păr...

Nota: 10. Nu cred că mai cumpăr însă pentru consum ca atare că nu poți mânca mai mult de un fruct. Te va ustura limba, ceva se va întâmpla. Totodată, cred că mai merge într-o limonadă.

De unde am cumpărat Kaffir lime?

1. Carrefour hypermarket cu ocazia săptămânii asiatice

Preț: 79,99 lei kilogramul în 31 ianuarie 2015; fructul meu a avut 0,062 kg și m-a costat 4,96 lei

Extra info: wikipedia engleză și un video despre șamponul din fruct și o altă recenzie video.
Țara de proveniență: necunoscută

Limequat - fruct hibrid

---

Îți place articolul? 
Test realizat în: 22 februarie 2015

---

Pe scurt:

Limequat (limequats la plural) e un fruct asiatic și cultivat cu precădere în Asia. Se pronunță „laimcuoa” și este un hibrid realizat în laborator probabil, în 1909 de Walter Tennyson Swingle. Hibridul a fost realizat între un key lime (tot un fel de limequat) și kumquats. Fructul crește în niște pomi pitici (de ghiveci poți spune), copaci ce au o producție foarte mare și asemănători cu cei în care cresc lămâile. Îl găsiți în livezi din: Japonia, Israel, Spania, Malaezia, Africa de Sud, Armenia, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii (California, Texas, Florida). Dacă veți reuși să plantați așa ceva, rezultatele vor apărea imediat, planta producând fructe chiar dacă arborele nu e matur. Practic fructul e un fel de lime în miniatură sau mai exact un sweetie în miniatură. Nu e foarte mare și e cam cât zarzărele și și destul de ușor, dar și foarte suculent. Fructe asemănătoare: key lime și calamonsi. Totodată, fructul nu e comercializat la scară largă și e cam greu să-l găsiți prin magazine, mai ales în România (deocamdată). Eu l-am găsit pentru că a fost o săptămână Asiatică într-un hypermarket.

Cum se consumă (mănâncă)?
Fructul se consumă fie ca atare, într-un suc (ori „limonadă” - „laimquadă”), ca decorațiune sau în prăjituri (un cheesecake de exemplu, puteți face o cremă sau înlocui lămâia din o prăjitură cu așa ceva). Coaja e comestibilă. Fructul este verde sau verde-gălbui. Dacă îl mai găsiți, pe rafturi e cam în ambele variante. „Se mai coace” și acasă. Normal dacă e galben e mai dulce, dacă e verde e mai acru. Se merge pe același principiu ca la lime. Eu l-am tăiat în două și l-am făcut atât suc, cât și am gustat așa din el.
Cum se alege?

După preferință, fie verde fie gălbuie. Totodată e important să fie cât mai mari ca să aibă cât mai multă pulpă. Fructul gălbui rezistă cam 2-3 săptămâni la temperatura camerei, daci cam cât o lămâie normală. Însă ca să țină, trebuie scos din pungă (dacă le-ați luat la kilogram și le aveți într-o pungă).
Caracteristici:
Miros: exteriorul cam a parfum de lămâie, în interior a bomboane ori jeleu de lămâie

Gust: puternic acid, are multă vitamina C, dar e totuși și dulceag. Îl poți bea ca atare fiind mult mai dulce ca o lămâie. E un gust mai mult acru, dar și dulce în același timp. Gustul e o combinație între kumquat și lămâie ori portocală și lămâie. Defapt cred că seamănă la gust cu sweetie. 

Culoare: exteriorul e fie verde, fie gălbui. Eu am ales niște fructe gălbui. Miezul e de culoare verde deschis, iar zeama e ceva mai verzuie ca și coaja (deci zeama are o nuanță de galben-verzui).
Aspect: arată ca o mingiuță. Mai poate fi asemănat cu un lime în miniatură. Interiorul e identic cu cel al unei lămâi și are câțiva sâmburi.

Gramaj: cele 3-4 fructe pe care le-am luat au cântărit 0,072 kg

Poze :

sucul dintr-un fruct	idem cu anteriorul

Concluzie:
Deși e acră, gustul e agreabil. E un înlocuitor excelent al unei lămâi. Coaja însă este cam greu de mâncat; e tare și cu un gust foarte acid, foarte acru, dar și un gust de bomboană cu gust intens de lămâie acră, mai are. Dacă o radeți, ar putea da o aromă plăcută în prăjituri. Limequats e un fruct foarte zemos, are multă apă și cam seamănă la gust cu limonada deja făcută.  Dacă stoarceți un fruct, obțineți cam 1-2 linguri de zeamă (în jur de 15 ml). Cea mai corectă comparație a gustului este cea cu sucul carbogazos de lime de la Adria, doar că acesta e mult mai acru. Aș mai putea compara gustul și cu sarea de lămâie. E interesant fructul și-mi place într-o oarecare măsură! Îl recomand (mai ales în ceaiuri, „laimcuoade”, prăjituri)! Îl puteți bea și așa că e un gust totuși, puțin mai agreabil decât cel dat de o lămâie.
Nota: 10

De unde am cumpărat limequat?

1. Carrefour hypermarket

Preț: 19,99 lei kilogramul în 31 ianuarie 2015, ulterior s-a mai ieftinit puțin.

Extra info: wikipedia engleză și o posibilă rețetă sau un cheesecake, dar cu key lime
Țara de proveniență: necunoscută

Dacă ai mai mult informații sau vreo întrebare, lasă mai jos un comentariu!

---

Îți place articolul? 
Test realizat în: 15 decembrie 2014

---

Banane roșii

Pe scurt:

Bananele sunt într-o mare varietate de soiuri. Pe piață se comercializează în principal soiul Cavendish. Uneori, însă, vom putea găsi și baby banana, plantain și banane roșii (pe care le veți găsi mereu mici, cam cât un baby banana; atât de mari se fac ele, dar nu sunt baby). De ce se numesc roșii? Pentru că au coaja de o culoare vișinie. În unele zone, dar mai ales prin zonele africane, aceste banane mai poartă denumirea de: „red dacca”. După acest nume veți găsi pe internet și mai multe informații decât am prezentat eu, dar ele sunt în diverse limbi străine.

Cum se mănâncă?

Se desfac ceva mai greu ca bananele obișnuite, deci ar trebui defăcute de la codiță sau crestat vârful cu cuțitul.

Cum se aleg?

Bananele coapte sunt mai moi, nu au aproape nicio pată verde, au ca niște nervuri pe coajă (nu mai sunt așa fin și lucioase) și din negre (necoapte au culoarea bananelor stricate cu câteva pete verzi) au devenit vișinii. Se mai coc și în casă în aproximativ două săptămâni. Pentru a grăbi coacerea, se pot băga în frigider 1-2 zile între alte banane, apoi dacă se vor ține încă 2-3 zile lângă o sursă de căldură, vor deveni bune de mâncat. Necoapte nu sunt bune de nimic! Nici coaja nu se desface; sunt un fel de plantain necoapte, dar au miros de banană clasică.

Caracteristici:

Miros: de banană normală (cavendish); așa pare

Gust: ca de cavendish, dar ceva mai dulce. Diferă puțin gustul de varianta clasică, dar nu cu mult.

Culoare: exteriorul vișiniu și puțin pătat, interiorul ca la culoarea unei banane normale sau puțin roșiatic și secționată, e portocalie, ca papaya (am nimerit și cu miez alb și cu miez portocaliu)

Aspect: sunt micuțe; zici că-s baby

Consistență: parcă e mult mai cremoasă față de varianta simplă.

Poze :

Al doilea soi de la FreshKita	Al doilea soi	al doilea soi
Al doilea soi	Primul soi de la TFC Olanda	Primul soi de la TFC Olanda
Primul soi de la TFC Olanda; în realitate era mai roz banana așa mi-a ieșit poza...

Concluzie:

E foarte bună la gust, e mai cremoasă, mai dulce, dar diferențe mari de gust nu sunt. PARCĂ e și cu o "idee" mai făinoasă față de cavendish. Unii zic că are aromă de zmeură. Are, dar mult mai fad. Mai mult are aromă de vanilie decât de zmeură. Oricum, diferențe foarte mari de gust nu sunt, dar parcă e mai bună față de cavendish! Eu mi-am luat din două loturi; unele pe care le-am luat necopate (și păstrare vreo două săptămâni), aduse de o anumită firmă (TFC Olanda care au culoarea de papaya când sunt secționate și gust identic cu cel al bananelor normale, dar un pic mai făinoase) și unele coapte, chiar pătate ce aveau aromele spuse mai sus, de vanilie (aduse de FreshKita).

Nota: 10 pentru că sunt la fel de bune ca și bananele cavendish. Recomand pentru a surprinde pe cineva cu ceva deosebit!

De unde cumpăr banane roșii?

1.  Kaufland, doar în luna Decembrie a fiecărui an

Preț: 14,99 lei kg (posibil să mai crească sau să mai scadă prețul); le-am găsit prima dată (anul acesta) prin 4 decembrie 2014 în Brașov, dacă nu mă înșel!

Țara de origine: Ecuador
Importator: Tropical Fruit Company Olanda
Distribuit de: Kaufland

De ce se găsesc doar de sărbători? Pentru că e un soi pretențios, e scump, plantațiile nu sunt așa de mari, se exportă puțin și se vând greu. S-ar putea și ca recolta să fie sezonieră, iar dacă nu e așa, probabil prețul în restul anului ar fi de cam 100 lei kg. De sărbători clienții sunt mai mulți, vine Sfântul Crăciun (Nașterea Mântuitorului), totul trebuie să fie roșu și parcă ar pica bine să avem pe masă și niște banane roșii, nu? Acum se fac cadouri, e o idee de un cadou... Ce să-i dai unui copil ca și cadou? O banană, dar de ce să nu fie roșie? Sigur va face niște ochi mari și se va bucura!

Dacă e ceva ce n-am spus în articol și v-ar interesa, scrieți-mi mai jos, în secțiunea pentru comentarii și o să vă răspund!

NU UITA să citești pe blog și articolul despre bananele prăjite (plantain)!!!

---

Îți place articolul? 
Test realizat în: 06 decembrie 2014

---

GOLD Kiwi - Kiwi auriu

Pe scurt:

Kiwi este un fruct cu miezul verde, dulce-acrișor. Ei bine, această definiție nu mai este valabilă! De ce? Pentru că kiwi-ul are mai multe soiuri ce au ajuns și prin România. Există kiwi roșu, minikiwi, kiwi auriu și alte soiuri. Astăzi vă voi vorbi despre kiwi-ul auriu.

Cum se alege și păstrează?

Condițiile sunt identice cu cele ale unui kiwi clasic. Atâta că acesta e ceva mai tare și mai micuț în diametru. Eu l-am găsit doar la caserolă, deci nu prea am avut ce alege!

Cum se recunoaște gold kiwi auriu?

El este de o culoare mai închisă, mai spre negru și nu are peri. Dacă nu te uiți atent, ai zice că e un cartof. Interiorul zice că variază de la verde deschis până la galben intens.

Cum se mănâncă și cum se taie kiwi auriu?

Nu diferă modul de consum în comparație cu kiwi-ul verde. Se taie pe mijloc și se consumă cu lingurița sau cum doriți voi. Coaja nu e comestibilă!

Caracteristici:

Miros: de kiwi normal

Gust: mult mai dulceag și lipsit (dar nu complet) de acea acreală care-ți inflama limba. E un gust combinat între măr și kiwi normal. Are gust de măr cam 30% și 10% altceva dulce și 60% gust de kiwi normal

Culoare: variază de la verde mult mai deschis la auriu. Fructele care în exterior sunt mai închise la culoare sunt mai aurii (așa am observat).

Aspect: sunt micuțe, fără puf și cu coaja subțire (așa observ).

Gramaj: ±500 grame o caserolă
Clasa: II

Calibru: 8 (65/72 grame)

Poze :

Concluzie:

E un fruct mult mai dulce și mai bun. Dacă s-ar găsi mereu pe piață, l-aș înlocui pe cel cu miezul verde. Parcă nu e chiar așa de zemos ca celălalt, zeama având o culoare gălbuie. Am observat că dacă e mai închis la culoare în exterior și un picuț mai moale, e galben și mai dulce. Sper să am dreptate. Oricum, e mult mai dulce comparat cu cel verde și-mi place mai mult! Recomand și aș fi recomandat și sucul de kiwi auriu dacă s-ar mai găsi de la OKF; i-am făcut o recenzie aici!

Nota: 10

De unde cumpăr (gold) kiwi auriu?

1. Doar din Kaufland și cam doar la sărbătorile de iarnă

Preț: 7,49 lei/500 grame caserolă în 27 noiembrie 2014 la Brașov

Țara de proveniență: Italia
Importator: OZR FRUIT SRL Târgu Mureș importate de la kiwita Italia
Site: http://www.tfc-holland.nl/en/catalog/1/24/plantain
Distribuite prin: rețelele Kaufland (din toată țara posibil).

---

Îți place articolul? 
Test realizat în: 04 decembrie 2014

---

Plntains - Banane gigant

NU UITA să citești cu atenție și secțiunea „Concluzie” și să-ți lași e-mail-ul când ți se cere!
Pe scurt:

Plantains este soiul unor banane gigant. La hypermarket le veți găsi sub denumirea de banane gigant. Eu inițial nu știam la ce se folosesc, erau și verzi... Mă așteptam să se mai coacă; așa s-a intâmplat, dar nu foarte mult s-au copt! Inițial nu aveam chiar nicio informație, dar m-am hotărât să cumpăr totuși o banană. Ulterior aflu că sunt niște banane pentru gătit! Ele se consumă verzi, sunt foarte tari! Galbene nu prea se comercializează. Se mai comercializează negre! Informațiile găsite mă conduc la afirmația aceasta: în acele zone, această banană înlocuiește foarte bine cartoful. De asemeni, e foarte bună pentru prăjit și mai ales la plăcinte (în loc de mere să puneți banane)! A mea s-a mai înmuiat puțin într-o săptămână! 

Cum se alege și păstrează?

Important e să nu fie lovită, în rest nu contează! E bine să fie și puțin galbenă și eventual o lăsați lângă o altă banană timp de vreo săptămână lângă o sursă de căldură și la întuneric. Repet, nu e obligatoriu! Se pot consuma imediat după cumpărare, chiar dacă au coaja verde! De păstrat nu prea aveți ce păstra. Se va înnegri, dar se va putea consuma ca pe o banană gigant neagră! Condițiile de păstrare sunt identice cu cele ale unei banane clasice, eventual ca și cele ale castraveților sau cartofilor!

Cum se recunoaște plaintains (cum se diferențiază de Cavendish)?

Diferențele vizibile sunt legate de mărime, la palpare (mai tari și puțin mai zgrunțuroase), n-au coadă și la vârf diferă puțin.

Cum se mănâncă și cum se taie plantains, banana gigant?

Cum sunt trei variante comercializate în lume, ele se pot mânca diferit. Cele verzi se taie cu cuțitul la capete și se crestează după dungile acesteia (defapt toate trebuiesc tăiate așa), apoi se ia cu mâna și se îndepărtează coaja de miez. Cea verde se pune la prăjit în ulei, la un moment dat se scoate din ulei, se strivește și se dă prin lapte (dacă doriți; sunt bune și dacă nu se dau prin lapte), apoi iarăși se mai prăjește un timp. Cea galbenă se pune la fiert în coajă (preferabil după ce s-a tăiat capetele) și apă, apoi se servește ca pe cartofii fierți. Cele negre se prăjesc, de asemeni. Se mai pot utiliza la plăcinte cu banane (în loc de mere). Un clip descriptiv în acest sens găsiți și aici: youtu.be/NknanHqE64k (în limba engleză) și aici: https://www.youtube.com/watch?v=D-chQCzVI1c.

Caracteristici (pentru varianta neprăjită; prajită; detalii în concluzie):

Miros: în exterior n-are niciun miros, în interior: a castravete crud sau a guavă necoaptă

Gust: de castraveți și de mere necoapte. E foarte făinoasă, dar nu e nici tare. Se poate mesteca ușor, dar e greu de mâncat. Se mai aseamănă puțin și cu cartofii la gust; mai ales la gustul de amidon, deoarece pare să aibă o concentrație destul de mare. Pare să se simtă destul de puternic și gustul de amidon.

Culoare: verde inițial, puțin mai galbenă după o săptămână de stat lângă o altă banană, la întuneric și lângă o sursă de căldură. Miezul este de culoare albă.

Aspect: lungi și fără codiță. Se desprinde foarte greu coaja dacă n-o crestezi!

Gramaj: o banană are cam 200 grame; a mea a avut 0,232 kilograme

Poze :

În ziua cumpărării	După o săptămână	cam atât se taie din vârf
atât se taie	apoi se decojește	așa arată decojită
în tigaia încinsă		după prăjire

Concluzie:

Nu prea are gustul banane obișnuite și clar trebuie gătită, prăjită. Nu prea ai cum s-o mănânci așa! Recomand prăjirea ei în ulei (întâi încins) până se rumenește. Se prăjește exact ca pe cartofi (timp de 2-3 minute maxim 5 că se fac scrum apoi)! Deși vor părea tare ca piatra, devine genială! Extraordinar de bună și cu gustul unor cartofi prăjiți. E un gust dulceag, o combinație între cartofi și aluat de foi etaj. Mai exact, cam are gust de cartofi dulci prăjiți! E identic cu gustul chips-urilor LAY's rumeniți la cuptor și cu sare! Puteți pune peste și cașcaval ori alte mirodenii (vegeta, piper, orice puneți și pe cartofii prăjiți).

Nota: 5 pentru consum crud și 10+++++++ pentru consumarea ei prăjită. Merită! Recomand!!!!

De unde cumpăr Plantains (banane gigant)?

1. Doar din Kaufland și de sărbătorile de iarnă (mi se pare că e un fruct sezonier)

Preț: 19,99 lei/kg în 27 noiembrie 2014 la Brașov; pe mine m-a costat 3,48 una

Țara de proveniență: Ecuador
Importator: Tropical Fruit Company Olanda
Site: http://www.tfc-holland.nl/en/catalog/1/24/plantain
Distribuite prin: rețelele Kaufland (din toată țara posibil).

---

Îți place articolul? 
Test realizat în: 27 noiembrie 2014

---

Rambutan - fructul arici sau păros

Pe scurt:

Rambutanul e un fruct cu țepi cum s-ar spune. Seamănă și cu un arici, dar nu înțeapă. Cea mai bună asemănare ar fi cu cea a unui atom mărit de milioane de ori. Crește într-un fel de tufă-copac și e specific zonei Asiei. E înrudit cu longanul, pulasanul și lychee-ile. Aș zice că se înrudește și cu mangostanul. Lychee cred că ați mâncat, deci din auzite știu că nu prea diferă gustul, însă prețul da! E cam de 3 ori mai scump! 

Cum se alege și păstrează?

Majoritatea zic că trebuie să căutăm rambutanul cu țepii verzi și să fie roșu spre bază. Eu zic că asta e o informație parțial valabilă. Cele ce au țepii verzi sunt mai proaspete, dar posibil mai acre. Totodată, dacă n-au țepii verzi, în 2-3 zile vor începe să mucegăiască. Așa că, alegeți calea de mijloc! Un alt mod de a vă da seama cât de coapte sunt este să probați dacă e moale la palpare (nu țepii, încercați să apăsați spre pulpă) și atunci mai aveți o premiză că e copt. Recomand fructele să fie cât mai mari ca să aveți ce mânca din ele, deși și sâmburele e mai mare.
Se păstrează în ambalajul original la temperatura camerei. Nu prea ai cum să le păstrezi mai mult de o zi; odată cumpărate vor mucegăi indiferent de unde le ți. Eventual, fructele cu țepii verzi le poți ține puțin mai mult. La data postării articolului (30 noiembrie 2014), văzusem că la Kaufland Brașov deja începeau să mucegăiască (și stocul a fost adus joi, data scrierii articolului; așa am înțeles), deși erau ținute în frigider. Și să știți că de obicei fructele se coc în frigider! Posibil și de aceea!

Cum se mănâncă și cum se taie?

Se încearcă ruperea cu mâna pe mijloc (pe fruct se vede o dungă ca la nucile în coajă și de acolo se prinde cu unghia) sau decojirea lui tot cu mâna dinspre codiță. A nu se tăia cu cuțitul! Riscați să tăiați și sâmburele care e toxic, deși din el se poate face mâncare (prăji sau... nu știu exact ce, localnicii de acolo știu mai bine; cert e că e mai bine să nu se mănânce!). Din fruct mâncați doar "carnea". Și coaja se aruncă.

Caracteristici:

Miros: în exterior nu prea au miros; carnea cam ca de ceva crud sau de pepene galben

Gust: gustul seamănă a pepene galben, e dulceag și parcă are ceva din struguri. Nu seamănă deloc cu gustul de lychee. Au și un gust de iarbă. Mai exact: e un gust dulce-acrișor de banane cavendish! Și în final am găsit comparația perfectă a gustului: gust de mangostan! Mama zice că seamănă la gust cu dudele (eu n-am mâncat, deci nu știu dacă zice adevărul).

Culoare: roșiatică spre maro în exterior, pulpă albă în interior și sâmbure gri cu o foiță albă ce n-ar fi bine să se mănânce, deși am înghițit foița aceea la mai multe fructe și cred că n-am pățit nimic.
Aspect: după cum vedeți, e foarte atractiv vizual. Erau spre trecute fructele, deci acestea sunt foarte coapte și se apropie de stricare și mucegăire.

Gramaj: un fruct e foarte ușor, cam 10 grame. Caserola mea a avut 0,222 grame cu tot cu ambalaj.

Poze :

prețul și caserola	cele 8 fructe	pe acolo se desface cu mâna
după desfacere	coaja în interior	instrucțiuni din pachet
fructul	sâmburele

Concluzie:

Interesante aceste fructe, dar tot mai bune sunt lychee-ile și apoi longanul. Seamănă mult la gust cu bananele cavendish și cel mai mult cu mangostanul. Totodată, se mănâncă greu deoarece pulpa se desprinde greu în cavitatea bucală de sâmbure (ar fi bine să se mănânce dintre degete) și cam puțin mănânci din fruct deoarece se desprinde greu și nu poți mușca din fruct decât cu mare atenție pentru ca să nu spargi între dinți sâmburele. E suculent, dar nu la fel de suculent cum sunt lychee-ile. Totuși, merită încercate!

Nota: 9,80. Cherimoya a fost mai bună, dar nici astea nu-s rele.

Extra info:

• http://youtu.be/bLzw2_WmeSU (video în limba română)
• slabsaugras.ro (cu ăsta nu-s în totalitate de acord!)

De unde cumpăr rambutan?

1. Kaufland (stoc limitat)

Preț: 59,99 lei kg în 27 noiembrie 2014; se vând doar la caserolă ce se va cântări, ulterior se va vinde la 19,99 lei caserola (de aici le-am cumpărat)

2. METRO

Preț: 25 lei caserola; nu prea au pe stoc.

3. MEGA IMAGE Concept Store (acum vreo două săptămâni aveau la Piața Sudului doar urmele că ar avea acest fruct; e posibil totuși să aibă).

Preț: tot cam 60 lei kg

Țara de origine: Vietnam
Importator: Tropical Fruit Company
Importate prin: Olanda
Site: http://www.tfc-holland.nl/nl/catalog/1/ (au și alte fructe de care n-am auzit!)